Roma
| Roma | |||
| — Capitala Italiei — | |||
 Un colaj cu imagini din Roma: imaginea din partea stânga de sus este Colosseum, urmat (de la stânga la dreapta) Monumentul Vittorio Emanuele II, Piazza della Repubblica, Castelul Sant'Angelo, Fontana di Trevi, cupola Bazilicii Sfântul Petru și, în final, o vedere aeriană a centrului istoric al orașului. | |||
| |||
| Poreclă: Cetatea eternă / Orașul etern | |||
| Motto: Senātus Populusque Rōmānus (SPQR) | |||
  Roma Roma (Italia) | |||
| Coordonate: 41°54′N 12°30′E / 41.900°N 12.500°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Italia | ||
| Regiune | Lazio | ||
| Provincie | Roma | ||
| cod ISTAT | 058091 | ||
| Fondare | 21 aprilie 753 î.Hr. | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Virginia Raggi[*] (Mișcarea Cinci Stele, ) | ||
| Suprafață[2] | |||
| - Oraș | 1.285,3 km² | ||
| Altitudine | 21 m.d.m. | ||
| Populație (31 ianuarie 2009)[1] | |||
| - Oraș | 2.743.796 locuitori | ||
| - Densitate | 21.347 loc./km² | ||
| - Urbană | 3.457.690 locuitori | ||
| - Metropolitană | 3.700.000 locuitori | ||
| Fus orar | CET (+1) | ||
| - Ora de vară (DST) | CEST (+2) | ||
| Cod poștal | de la 00121 la 00199 | ||
| Prefix telefonic | 06 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Paris |  Franța | ||
| Prezență online | |||
| Site oficial GeoNames  OpenStreetMap Facebook Places | |||
.svg) | |||
Modifică date / text  | |||
Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice și a Italiei moderne. Roma are o populație de 2.000.000 persoane. Aria metropolitană are o populație de circa 4 milioane de locuitori. Este capitala regiunii Lazio și a Provinciei Roma.
Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se numără Colosseumul și Columna lui Traian. O enclavă a Romei este și statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, și capitala singurei religii care are reprezentanță în Națiunile Unite (ca un stat observator non-membru).
Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Orașul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), la città dei sette colli („Orașul celor șapte coline”) sau, pur și simplu, l'Urbe („Orașul”),[3] este profund modernă și cosmopolită. Ca unul dintre puținele orașe mari ale Europei care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial relativ puțin afectat, centrul Romei rămâne renascentist și baroc în esența sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista patrimoniului mondial UNESCO[4].
Geografie[modificare | modificare sursă]
Roma este situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al fluviului Tibru.
Roma este împărțită în patru districte, 15 municipii și 155 de zone metropolitane.[5] Cele 15 (până la 11 martie 2013) municipii sunt: (1) Munizipio 1 (cu Centrul Vechi Centro Storico, Monti, Prati și alte părți ale orasului), (2) Parioli und Nomentano – San Lorenzo, (3) Monte Sacro, (4) Tiburtina, (5) Prenestino și Centocelle, (6) delle Torri, (7) San Giovanni și Cinecittà, (8) Appia Antica, (9) EUR, (10) Ostia, (11) Arvalia Portuense, (12) Monte Verde, (13) Aurelia, (14) Monte Mario și (15) Cassia Flaminia.
Climă[modificare | modificare sursă]
Roma are o climă tipică de tip mediteranean, ce caracterizează regiunile Italiei situate pe coasta mediteraneană. Cea mai plăcută climă este din luna aprilie până în iunie, și de la mijlocul lui septembrie până în octombrie; în particular, ottobrata (se poate traduce ca „zi frumoasă de octombrie”) sunt cunoscute ca zile însorite și calde. În luna august, temperatura din miezul zilei deseori depășește 32 °C; în mod tradițional, multe afaceri se închideau în luna august și romanii obișnuiau să plece atunci spre stațiunile de vacanță, dar această tendință începe să dispară și orașul începe să devină complet funcțional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creștere și schimbării mentalității de lucru a populației sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de aproximativ 14 °C.
| Lună | Ian | Feb | Mar | Apr | Mai | Iun | Iul | Aug | Sept | Oct | Nov | Dec |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Temperatura maximă medie [6] (°C) | 12 | 13 | 15 | 18 | 23 | 27 | 30 | 30 | 27 | 22 | 16 | 13 |
| Temperatura minimă medie [6] (°C) | 3 | 4 | 5 | 8 | 11 | 15 | 17 | 18 | 15 | 11 | 7 | 4 |
Istorie[modificare | modificare sursă]
De la fondare la imperiu[modificare | modificare sursă]
Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.. Orașul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi, conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată de Senat), și, în final, a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominația economică, precum și de asimilarea selectivă a civilizațiilor învecinate, în mod notabil, etruscii și vechii greci. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a orașului a fost mistuită de incendiu. Orașul a fost reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și Caracalla.
De la fondarea Romei în 753 î.Hr., orașul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deși a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celți (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor) și, apoi, recuperată de romani în același an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populației sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând să-și recapete orașul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuși, în analele Romei se spune că răscumpărarea a fost plătită și, în timp ce un senator roman a protestat în fața conducătorului galilor (Brennus), spunând că greutățile folosite pentru măsurarea răscumpărării nu sunt exacte, Brennus și-a aruncat sabia peste greutăți și a rostit celebrele cuvinte: "Vae victis" (vai de cei învinși).
Dominația romană s-a extins asupra majorității Europei și malurilor Mării Mediterane, în timp ce populația ei depășea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare, mai bogat și mai important din punct de vedere politic oraș al lumii occidentale, rămânând astfel și când a început declinul imperiului și împărțirea sa în două, chiar dacă, până la urmă, și-a pierdut statutul de capitală în detrimentul orașului Milano și, apoi, Ravenna, fiind depășită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.
Căderea imperiului și Evul Mediu[modificare | modificare sursă]
În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanță religioasă, cât și politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă și stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice. În urma jefuirii Romei din 410 de către Alaric I și căderii Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin și jafurile barbarilor goți și vandali. Populația orașului a scăzut la un număr de doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine și vegetație. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de Ravenna. În 756 Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție lumească asupra Romei și zonelor limitrofe, creând astfel Statele Papale.
Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul a devenit o destinație a pelerinilor în timpul Evului Mediu și focar de dispute între papalitate și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă (Leon al III-lea) la Roma, de Crăciun, în anul 800. În afară de perioade scurte ca oraș liber în Evul Mediu, Roma și-a menținut statutul de capitală papală și „oraș sfânt” timp de secole, chiar și când papii au fost mutați la Avignon între 1309-1337. Deși nu mai avea putere politică, precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, orașul a înflorit ca centru cultural și artistic în timpul Renașterii și Barocului, sub patronajul curții papale.
Secolele XVII-XIX[modificare | modificare sursă]
Populația a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naționalist din secolul al XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și de două ori, pentru scurt timp, independența, Roma a devenit speranța principală a unificării italiene, susținută de Regatul Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870, trupele regale au năvălit în oraș și Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871.
Secolul XX[modificare | modificare sursă]
După victoria din Primul Război Mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraș în 1922, proclamând un nou imperiu și aliind Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creștere rapidă a populației, de la 212.000 pe timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendință a fost stopată de Al Doilea Război Mondial, timp în care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaților și de ocupația nazistă; după executarea lui Mussolini și sfârșitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia și a decis crearea Republicii Italiene.
Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic italian” din timpul reconstrucției și modernizării postbelice. A devenit un oraș la modă în anii 1950 și începutul anilor 1960, anii la dolce vita („viața cea dulce”), și o tendință de creștere a populației a continuat până la mijlocul anilor 1980, când orașul avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea populația a început să scadă ușor, o parte din populație mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi fost datorită unei scăderi a nivelului de trai din cauza congestiei din trafic și nivelului poluării. În anii recenți această tendință a încetat și populația a crescut din nou, mulțumită și dinamismului cultural și economic al orașului, precum și fenomenului imigrației.
Arhitectura, configurația orașului și obiective principale[modificare | modificare sursă]
Arhitectura[modificare | modificare sursă]
Roma antică[modificare | modificare sursă]
Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit vreodată în Imperiul Roman.[7] A avut inițial o capacitate de 60.000 de spectatori, după care a fost extins. Colosseumul a fost folosit pentru lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante ale Romei antice include Forumul Roman, Domus Aurea, Panteonul, Columna lui Traian, Forul lui Traian, zonele catacombelor, Circus Maximus, Băile lui Caracalla, Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus, Ara Pacis, Arcul lui Constantin, Piramida lui Cestius și Bocca della Verità.
Epoca medievală[modificare | modificare sursă]
De multe ori trecută cu vederea, moștenirea medievală a Romei este una dintre cele mai importante dintre cele ale orașelor italiene. Bazilici datând din era paleocreștină includ Santa Maria Maggiore și San Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea), amândouă găzduind mozaicuri din secolul IV d.Hr.. Mozaice și fresce medievale notabile pot fi văzute și în Santa Maria in Trastevere, Santi Quattro Coronati și Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie de turnuri, dintre care cele mai mari sunt Torre delle Milizie și Torre dei Conti, amândouă în apropiere de Forumul Roman, precum și scările care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.
Una din campanilele romanice păstrate până în prezent este cea a bisericii San Salvatore delle Coppelle, lăcaș atribuit în anul 1914 Bisericii Române Unite cu Roma.
Renașterea și barocul[modificare | modificare sursă]
Roma a fost un centru mondial al Renașterii, al doilea doar în urma Florenței, și a fost profund influențată de această mișcare. Cele mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo, împreună cu Palazzo Senatorio, sediul guvernului local. În această perioadă, marile familii aristocratice ale Romei obișnuiau să construiască locuințe opulente precum Palazzo del Quirinale (acum sediul președintelui republicii), Palazzo Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi (acum sediul primului ministru), Palazzo Spada, Palazzo della Cancelleria, și Villa Farnesina.
Roma este, de asemenea, faimoasă pentru piețele ei imense și maiestoase (de multe ori decorate cu obeliscuri), multe dintre care au fost construite în secolul al XVII-lea. Piețele principale sunt Piazza Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farnese și Piazza della Minerva. Unul dintre exemplele emblematice ale artei baroce este Fontana di Trevi, operă a lui Nicola Salvi. Alte palate baroce din secolul al XVII-lea sunt Palazzo Madama, acum sediul Senatului Italian, precum și Palazzo Montecitorio, sediul Camerei Deputaților.
O piață specific barocă, asemeni unor culise de teatru, este piața din fața bisericii Sant'Ignazio.
Neoclasicismul[modificare | modificare sursă]
În 1870 Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil arhitectonic influențat de arhitectura Antichității, a devenit influența principală asupra arhitecturii orașului. Au fost construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere, ambasade și alte agenții guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale neoclasicismului în Roma este Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde este situat mormântul Soldatului Necunoscut, care îi reprezintă pe cei 650.000 de italieni care au murit în timpul Primului Război Mondial.
Arhitectura fascistă[modificare | modificare sursă]
Regimul fascist, care a guvernat Italia din 1922 până în 1943, a dezvoltat un stil arhitectonic caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma este districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost, inițial, conceput pentru expoziția universală din 1942, și era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate acestea, expoziția mondială nu a mai avut loc, deoarece Italia a intrat în Al Doilea Război Mondial, în 1940. Clădirea cea mai reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943), designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul cubic” sau „pătrat”.
După Al Doilea Război Mondial, autoritățile romane și-au dat seama că aveau bazele unui cartier financiar în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London Docklands și La Defense în Paris). De asemenea, Palazzo della Farnesina, actualul sediu al Ministerului Afacerilor Externe, a fost conceput în 1935, în stil fascist.
Centrul orașului[modificare | modificare sursă]
Centrul istoric al orașului este dominat de tradiționalele „șapte coline ale Romei”: colinele Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian și Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.
Au rămas în picioare mari părți ale vechilor ziduri ale orașului. Zidul Servian a fost construit doisprezece ani după ce galii au prădat orașul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Esquilin și Celian, precum și celelalte cinci în întregime. Roma a depășit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, și a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru a intra în oraș, în 1870.
Deși relativ mic, vechiul centru al orașului conține aproximativ 300 de hotele și 300 pensiuni,[8] peste 200 de palate,[8] 900 de biserici,[8] opt dintre parcurile principale ale Romei, reședința președintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale orașului și guvernului local, precum și multe monumente faimoase. Vechiul oraș conține de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri și restaurante. Milioane de turiști vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.
Structura periferiei[modificare | modificare sursă]
Orașul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai municipalității moderne. Centrul istoric al orașului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale Romei. Centrul orașului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se, practic, în afara zidurilor. Înconjurând centrul, sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), și în limitele orașului se află șase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează, practic, suprafața orașului propriu-zis.
Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaș în jurul capitalei, la aproximativ 10 km de centrul orașului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor italiene, pe G.R.A. nu se plătește taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la Roma în Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia, Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina și Via Appia. Via Appia modernă face legătura între centrul orașului și o serie de orășele cunoscute drept Castelli Romani.
Vatican[modificare | modificare sursă]
Orașul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat suveran. Găzduiește Piața Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spațiul liber din fața bazilicii a fost reconceput de Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcția Papei Alexandru al VII-lea, ca o curte adecvată necesităților, gândită astfel încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată vedea pe Papă dându-și binecuvântarea, fie din mijlocul fațadei bisericii, fie dintr-o fereastră a Palatului Vatican” (Norwich 1975 p 175). În Vatican se află, de asemenea, prestigioasele Biblioteca Vaticanului, Muzeele Vaticanului cu Capela Sixtină, Camerele Rafael și alte opere importante ale lui Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli.
Muzee și galerii[modificare | modificare sursă]
Lista celor mai importante muzee și galerii din Roma include : Muzeul Național din Roma, Muzeul Civilizației Romane, Muzeul Național Etrusc Villa Giulia, Muzeele Capitoline, Galeria Borghese, Muzeul Castelului Sant'Angelo, și Galeria Națională de Artă Modernă.
Vile și grădini[modificare | modificare sursă]
Centrul Romei este înconjurat de niște spații verzi mari și vechi ville romane opulente, care sunt rămășițele villelor care înconjurau orașul papal. Majoritatea au fost distruse de speculațiile imobiliare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cele mai importante dintre cele care au supraviețuit sunt :
- Villa Borghese, cu o grădină mare cu panoramă, în stilul naturalist englez al secolului al XIX-lea, conținând un număr de clădiri, muzee (vezi Galeria Borghese) și atracții;
- Villa Ada, cel mai mare parc public cu priveliște din Roma;
- Villa Doria Pamphili, al doilea ca mărime, cu o suprafață de 1,8 km²;
- Villa Torlonia, un exemplu splendid de conac de tip Art Nouveau, care a fost reședința romană a lui Benito Mussolini;
- Villa Albani, comandată de Alessandro Cardinal Albani pentru a găzdui colecția sa de antichități și sculptură romană
Transporturi[modificare | modificare sursă]
Principala gară feroviară este Roma Termini.
La o distanță de 33 de km de Roma, la Fiumicino, se află Aeroportul Internațional Leonardo da Vinci (IATA: FCO).
Demografie[modificare | modificare sursă]
Roma - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Personalități[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Municipalitatea din Roma
- ro de en it hu Ghid de Călătorie pentru Roma
- Roma virtuală: Panorame virtuale și galerii foto (italiană / engleză)
- Rome Daily photo
- Travel in Rome (Esp. Eng. Ital. Deu. Fra.)
- 10 atractii ale orasului Roma, 4 iunie 2010, Mihaela Stanescu, Descoperă - Travel
- In vizuina Lupoaicei, 22 august 2007, Revista Magazin
- Roma, cetatea eternă, 24 iulie 2009, Alexandru Mihalcea, România liberă
Proverbe despre Roma[modificare | modificare sursă]
- Toate drumurile duc la Roma. (Tutte le strade portano a Roma.)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ ISTAT. „Monthly demographic balance January-November 2008”. Accesat în .
- ^ Superficie di Comuni Province e Regioni italiane al 9 ottobre 2011 (în italiană), Istituto Nazionale di Statistica, accesat în
- ^ s.v. "Urbe", De Mauro Paravia.
- ^ http://whc.unesco.org/en/list/91 - Entry about Rome on the official website of the UNESCO World Heritage Centre
- ^ Roma Capitale. comune.roma.it. Actualizat la 2013-09-09. (it)
- ^ a b Eurometeo, medie sul trentennio 1961-1990
- ^ „Best Tourist Attractions In Rome”.
- ^ a b c „Italian in Florence - Links - Information on Rome”.
| |||||||||||
| |||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
