Canada
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Canada | |||||
| Canada Canada (engleză și franceză) | |||||
| |||||
| Deviză: A Mari Usque Ad Mare (latină) De la o mare la alta | |||||
| |||||
| Geografie | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Suprafață | |||||
| - totală | 9.984.670 km² (locul 2) | ||||
| Apă (%) | 8,92 | ||||
| Cel mai înalt punct | Muntele Logan (5.959 m)  | ||||
| Cel mai jos punct | Oceanul Arctic (0 m) | ||||
| Cel mai mare oraș | Toronto | ||||
| Vecini | Statele Unite ale Americii Groenlanda | ||||
| Fus orar | UTC (UTC-3.30 până la -8) | ||||
| Ora de vară | UTC (UTC-2.30 până la -7) | ||||
| Populație | |||||
| Populație | |||||
| - Recensământ 2011 | 33.476.688 | ||||
| Densitate | 3,41 loc/km² | ||||
| - Estimare 2014 | ▲35.427.524 (locul 37) | ||||
| Limbi oficiale | engleză, franceză | ||||
| Etnonim | canadian | ||||
| Guvernare | |||||
| Sistem politic | Monarhie constituțională | ||||
| Monarh | Elisabeta a II-a | ||||
| Prim-ministru |  Justin Trudeau | ||||
| Guvernator general | Julie Payette | ||||
| Legislativ | Parliament of Canada(d) | ||||
| Camere | Camera Comunelor din Canada Senate of Canada(d) monarch of Canada(d) | ||||
| Capitala | Ottawa | ||||
| Istorie | |||||
| Stat independent | |||||
| Independența de facto față de Regatul Unit | 1 iulie 1867 | ||||
| Constituția Canadei | 1 iulie 1867 | ||||
| Statutul Westminster | 11 decembrie 1931 | ||||
| Actul "Canada" 1982 | 17 aprilie 1982 | ||||
| Economie | |||||
| PIB (PPC) | 2014 | ||||
| - Total | 1.585.110.900.000 $ | ||||
| - Pe cap de locuitor | 44.656 $ (locul 9) | ||||
| PIB (nominal) | 2014 | ||||
| - Total | 1.769.890.023.000 $ (locul 11) | ||||
| - Pe cap de locuitor | (locul 11)49.838 $ | ||||
| Gini (2005) | 32,1 (mediu) | ||||
| IDU (2013) | ▬ 0,902 (foarte ridicat) (locul 8) | ||||
| Monedă | Dolar canadian (CAD) | ||||
| Coduri și identificatori | |||||
| Cod CIO | CAN | ||||
| Cod mobil | 302 | ||||
| Prefix telefonic | +1 | ||||
| ISO 3166-2 | CA | ||||
| Domeniu Internet | .ca | ||||
| Prezență online | |||||
| site web oficial Foursquare Labs, Inc. | |||||
Modifică date / text  | |||||
![Stema Canadei[*]](/web/20200512185700/https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Coat_of_arms_of_Canada.svg)
.svg)
Canada (pronunție franceză: 
/kanadɑ/; engleză: /ˈkænədə/) este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Este a doua țară a lumii ca întindere după Rusia, teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece provincii și trei teritorii. Este mărginită la est de Oceanul Atlantic, la nord de Oceanul Arctic, iar la vest de Oceanul Pacific. La sud, se învecinează cu Statele Unite ale Americii.
Populată la început în mod exclusiv de populație amerindiană, Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca formă de organizare statală, Canada este o monarhie constituțională, și pǎnâ in 1931, era considerat un dominion al Regatului Unit. Însâ, Canada și-a obținut independența de Marea Britanie în mod pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în 1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție. Cele mai importante trei acte normative care au consolidat independența sunt:
- British North America Act (Documentul ce ratifică independența Canadei), 1 iulie 1867
- Statute of Westminster, 11 decembrie 1931
- Canada Act, 17 aprilie 1982.
În prezent, Canada este un stat independent, care funcționează ca o democrație parlamentară și monarhie constituțională bine articulată, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a, al cărei reprezentant local este Guvernatorul General al Canadei, Julie Payette. Șeful guvernului este primul ministru al Canadei, actualmente Justin Trudeau.
Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt ambele limbi oficiale. La începutul anilor 1970, Canada începe să adopte concepte de diversitate culturală și multiculturalism, concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării.
Țară industrializată și avansată tehnologic, Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din istorie [necesită citare].
Istoria Canadei[modificare | modificare sursă]
Politică[modificare | modificare sursă]
Canada este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară cu un sistem federal de guvern parlamentar, bazat pe tradiții democratice solide. Sistemul politic care operează în Canada este derivat din modelul Westminster folosit în Marea Britanie.
Constituția Canadei creează structura legală a țării și constă din text scris, precum și din convenții și tradiții nescrise. Guvernul federal și guvernele a nouă provincii (toate în afara de Québec, care efectua un boycot)[1] au agreat „repatrierea” constituției, permițând promulgarea de amendamende conform unei formule canadiene, se desprindând astfel din influența Parlamentului britanic. Această decizie, luată la o întrunire a premierilor provinciali cu prim-ministrul Canadei, în noiembrie 1981 nu a fost agreată de guvernul provincial al Québecului, iar naționaliștii din Québec continuă să se refere la noaptea finală a întrunirii ca Noaptea Cuțitelor Lungi.
Constituția a inclus și adoptarea Cartea Canadiană a Drepturilor și Libertăților, care garantează drepturi și libertăți fundamentale și care nu poate fi, în mod normal, ignorate de nici unul dintre organismele legislative canadiene. Carta conține, totuși, o clauză care permite parlamentelor federale și provinciale să promulge legi contrare unora dintre articolele Cartei, în mod temporar, pentru perioade de câte cinci ani.
Monarh și Guvernator General[modificare | modificare sursă]
Canada este o monarhie constituțională și o țară a Commonwealth-ului care o recunoaște în mod formal pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit ca Regină a Canadei, ale cărei funcții de zi cu zi sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel federal și de câte un Locotenent-Guvernator la nivelul fiecărei provincii. Chiar dacă Guvernatorul General a preluat multe dintre funcțiile șefului statului, monarhul rămâne din punct de vedere constituțional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952.
Reprezentantul monarhului în Canada este Guvernatorul General, care este adesea numit din rândul politicienilor retrași din viața politică, al liderilor militari și al mass-mediei sau al altor cetățeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul Prim-ministrului Canadei și este un reprezentant nepartizan care îndeplinește multe dintre rolurile constituționale, ceremoniale și simbolice ale monarhului, inclusiv acordarea consimțământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament, citirea Mesajului Regal anual (de fapt, programul de guvernare al primului-ministru), primirea oficială a demnitarilor străini, prezentarea de decorații, semnarea tratatelor, deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare, precum și dizolvarea Parlamentului înaintea alegerilor. Actualmente, Guvernatorul General al Canadei este Julie Payette.
Executiv[modificare | modificare sursă]
Poziția de prim-ministru, aparține liderului acelui partid politic ce reușește să obțină încrederea majorității în Camera Comunelor. Primul-Ministru și cabinetul sunt învestiți oficial de către Guvernatorul General. În practică, membrii cabinetului sunt aleși de șeful guvernului, iar Guvernatorul General, prin convenție, respectă opțiunile acestuia. Cabinetul este în mod tradițional ales din rândurile parlamentarilor partidului la putere din ambele camere, dar sunt membri ai Camerei Comunelor aproape în unanimitate. Puterea executivă este exercitată de prim-ministru și cabinet, aceștia devenind miniștrii ai Coroanei. Primul-ministru are o putere politică semnificativă, mai ales în ceea ce privește numirea altor oficiali din cadrul guvernului și al administrației publice. Justin Trudeau, liderul Partidului Liberal, a devenit prim-ministru la data de 4 noiembrie 2015.
Legislativ[modificare | modificare sursă]
Parlamentul federal este alcătuit din Regină și două camere parlamentare: Camera Comunelor, cu membri aleși, și Senatul, ai cărui membri sunt în general numiți. Fiecare membru al Comunelor este ales dintr-o anumită circumscripție electorală, prin sistemul „first past the post” , zis și „the winner takes it all” sau „pluralitate simplă” - candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție cîștigă mandatul. Data alegerilor generale este în a treia luni a lunii octombrie la fiecare patru ani de la ultimele alegeri.[2] Primul- ministru poate solicita Guvernatorului General să stabilească alegeri anticipate dacă e cazul.[2] Senatorii, ale căror locuri sunt împărțite pe criterii regionale, sunt aleși de primul-ministru și investiți oficiali de Guvernatorul General, servind până la vârsta de 75 de ani.
Partide politice federale[modificare | modificare sursă]
Canada are astăzi patru partide politice importante. Partidul Liberal este la putere în prezent și a format guvernul Canadei pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Singurele alte partide care au reușit să formeze guvernul sunt încarnări ale mișcării conservatoare centriste/de dreapta. Fostul guvern, la putere între 2006 și 2015, a fost constituit de Partidul Conservator, înființat în 2003 prin fuziunea Partidului Progresist Conservator și a Alianței Canadiene. Partidul Progresist Conservator a format guverne în trecut, iar predecesorii săi politici au reprezentat mișcarea politică dominantă în Canada secolului al XIX-lea.
Dintre partidele majore, Partidul Nou Democrat (New Democratic Party, NDP) este partidul federal cel mai de stânga, promovând politici social-democrate. Blocul Québécois promovează independența Québecului și interesele locuitorilor acestei provincii. Nici unul dintre partidele politice mai mici nu sunt actualmente reprezentate în Parlament, chiar dacă lista partidelor care au reușit să intre în Parlament, istoric vorbind, este destul de extinsă.
Magistratură[modificare | modificare sursă]
În Canada, magistratura joacă un rol important în interpretarea legilor și are puterea să invalideze orice lege care încalcă Constituția. Curtea Supremă de Justiție a Canadei reprezintă cel mai înalt nivel de curți judiciare și este arbitrul final al disputelor legale. Cei nouă membri ai săi sunt numiți de cabinet. Toți judecătorii tribunalelor superioare federale și a curților de apel provinciale sunt selectați și învestiți de primul-ministru, după consultarea cu barourile provinciale. Cabinetul federal numește și judecătorii tribunalelor superioare provinciale și teritoriale. Numai magistrații de la judecătorii sunt numiți de guvernele provinciale și teritoriale.
Dreptul anglo-saxon (common law) predomină în toată Canada, mai puțin în Québec, unde sistemul de drept civil aplicabil este inspirat de Codul Civil napoleonian. Dreptul penal este de competența exclusivă a guvernului federal și este, astfel, uniform în toată Canada. Aplicarea legii penale, inclusiv judecătoriile penale, se face de către provincii, dar multe din ele au delegat puterile polițienești Poliției Regale Canadiene Călare (Royal Canadian Mounted Police, RCMP).
Relații internaționale[modificare | modificare sursă]
Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai lungă graniță terestră fără supraveghere militară din lume. Cele două țări sunt, reciproc, cei mai mari parteneri comerciali ai celuilalt stat și colaborează în campanii și exerciții militare. Canada are relații istorice cu Regatul Unit și Franța, cele două puteri coloniale care au participat la fondarea ei. Aceste relații sunt extinse și altor foști membri ai imperiilor coloniale britanic și francez, ca urmare a calității de membru pe care Canada o are în Commonwealth și La Francophonie.
În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism, făcând eforturi susținute pentru a participa pe scena mondială. Această tendință a fost demonstată fără echivoc în timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al Canadei, Lester B. Pearson a reușit să detensioneze situația, propunând primele acțiuni de menținere a păcii în cadrul Organizației Națiunilor Unite. În spiritul multilateralismului, Canada și-a creat și păstrat un rol important în cadrul misiunilor ONU de menținere a păcii, contribuind până în prezent la 50 de operațiuni distincte, incluzând toate eforturile ONU din 1989 încoace.
Armata[modificare | modificare sursă]
Membru fondator al NATO, Canada are 62.000 militari activi și 26.000 în rezervă. Forțele Armate Canadiene sunt alcătuite din forțe terestre, navale și aeriene. Echipamentul de bază încorporează 2.400 de tancuri, 34 de nave militare și 140 de avioane de luptă.
Forțele armate canadiene au participat la diferite conflicte armate, inclusiv al doilea război al burilor, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Coreea, Războiul din Golf și recent, războiul din Afganistan. De la prima misiune ONU de menținere a păcii, propusă de Lester B. Pearson în 1965, armata canadiană a servit în 50 de astfel de operațiuni - mai multe decât oricare altă țară. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Canada era a patra puterea militară a lumii, cu efective mult în spatele Statelor Unite, Marii Britanii și Uniunii Sovietice.
Canada a participat în diferite capacități la operațiunile NATO din fosta Iugoslavie, și menține în continuare personal militar în Kosovo, ca parte a KFOR. Din 2001, Canada are trupe în Afganistan ca parte a intervenției NATO în această țară. Canada participă de asemenea și în Forța ONU de Asistență pentru Securitate în Kabul. În 2005, armata Canadiană a fost implicată în Misiunea ONU de Stabilizare în Haiti, iar Echipa Canadiană de Asistență în caz de Dezastru (Disaster Assistance Response Team, DART) a participat la cele două misiuni majore de asistență: Uraganul Katrina în septembrie 2005 în Statele Unite și cutremurul din Kașmir în octombrie. Aceeași echipă de intervenție rapidă a fost în centrul eforturilor de ajutorare în Asia de sud-est ca urmare a tsunamiului din decembrie 2004.
Provincii[modificare | modificare sursă]
Canada este alcătuită din zece provincii și trei teritorii. Provinciile au un grad crescut de autonomie față de guvernul federal, în timp ce teritoriile sunt controlate mai îndeaproape de acesta.
Guvernele provinciale sunt responsabile pentru multe dintre programele sociale canadiene (precum sistemul medical, învățământul și asistența socială) și colectează venituri fiscale totale mai mari decât cele ale guvernului federal - o caracteristică aproape unică între federațiile lumii. In anumite provincii cetatenii canadieni pot vota prin internet la alegerile locale. Guvernul federal poate iniția programe naționale, din care provinciile pot opta să fie excluse. În realitate, astfel de autoexcluderi sunt rare. Guvernul federal face plăți de egalizare pentru a asigura standarde de deservire și impozitare relativ uniforme între provinciile bogate și sărace.
Toate provinciile au legislaturi unicamerale, alese democratic și guverne conduse de cîte un premier, selectat în aceeași manieră ca și Prim-ministrul Canadei. Fiecare provincie are câte un Locotenent-Guvernator, numit de Prim-ministrul Canadei, care reprezintă Regina la nivel provincial în același fel în care Guvernatorul General reprezintă coroana la nivel federal. Provinciile și teritoriile Canadei sunt:
|
 Vedere a Canadarm, braț robotic pentru misiuni în spațiu, folosit pe navete spațiale.  Biosfera din Montréal este un dom geodezic creat inițial pentru a găzdui pavilionul Statelor Unite pentru Expoziția Mondială din 1967. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Geografie[modificare | modificare sursă]
Pădurile boreale domină întinderea țării, ghețarii sunt predominanți în regiunea arctică și în Munții Stâncoși, în timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru agricultură. Marile Lacuri alimentează Fluviul Sfântul Laurențiu (St. Lawrence) (în sud-est) o zonă care găzduiește o mare parte din populația Canadei.
Canada ocupă partea nordică a Americii de Nord. Are o graniță comună la sud cu cele 48 de state adiacente ale SUA și la nordvest cu Alaska, întinzându-se de la Oceanul Atlantic în est la Oceanul Pacific în vest; la nord se găsește Oceanul Arctic. Din 1925, Canada are pretenții asupra teritoriilor arctice dintre 60° și 141° longitudine vestică, deși aceste pretenții nu sunt universal recunoscute. Cea mai nordică așezare umană din Canada (și din lume) este Baza forțelor militare canadiene CFS Alert localizată pe vârful nordic al Insulei Ellesmere - latitudine 82.5°N - la doar 834 kilometri (450 mile nautice) de Polul Nord. După suprafață teritorială, Canada este a doua țară din lume, după Rusia.
Densitatea populației de 3,5 locuitori pe kilometrul pătrat este una dintre cele mai scăzute din lume. Cea mai dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în sud-est. La nordul aceste regiuni se găsește vastul Scut Canadian, o zonă stâncoasă erodată de-a lungul ultimei glaciațiuni, cu soluri sărace, dar bogată în minerale, cu lacuri și cursuri de apă abundente. De fapt, teritoriul Canadei încorporează peste 60% din lacurile planetei.
Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu (Gulf of Saint Lawrence), cel mai lat estuar din lume. Provinciile Maritime continuă spre est, înspre ocean, în continuarea provinciei Québec. New Brunswick și Nova Scotia sunt despărțile de Golful Fundy, unde au loc cele mai ample maree de pe mapamond. La vest de Ontario, preeriile canadiene se întind vaste înspre Munții Stâncoși, care le separă de British Columbia.
Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri de conifere la tundră și, în final, pământuri lipsite de vegetație în nordul extrem. Nordul continental este încercuit de un vast arhipelag încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume.
Temperaturile medii în Canada depind de locație. Iernile pot fi aspre în multe zone ale țării, mai ales în preerii, unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C. Excepția este British Columbia, care se bucură de un climat temperat, cu ierni ușoare și ploioase. Media temperaturilor maxime în timpul verii pe coastele estică și vestică este între 21 și 24 °C.
Economia[modificare | modificare sursă]
Canada este una dintre cele mai bogate națiuni ale lumii, membră a Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCED) și G8. La fel ca în alte țări dezvoltate, economia canadiană este dominată de sectorul de servicii, în care lucrează trei sferturi din populație. Totuși, Canada este neobișnuită între țările dezvoltate în ceea ce privește importanța industriilor primare, printre care cele forestieră și extractivă de țiței sunt două dintre cele mai importante ramuri industriale. Parțial datorită acestui fapt, Canada este dependentă de comerțul exterior, în special cu Statele Unite. Astfel, menținerea independenței față de Statele Unite a reprezentat întotdeauna o chestiune politică de cea mai mare importanță. Canada deține o industrie producătoare activă, cu centrul în sudul provinciei Ontario, unde industria de autovehicule este printre cele mai dezvoltate.
Canada de astăzi este o societate industrializată bogată, asemănându-se îndeaproape cu Statele Unite în ceea ce privește orientarea spre economia de piață, metodele de producție și nivelul de trai ridicat. În ultimul secol, creșterea impresionantă a industriei producătoare, mineritului și a sectorului de servicii a transformat națiunea dintr-o economie eminamente rurală într-una predominant urbană și industrială. Canada are depozite vaste de gaze naturale pe coasta de est și în vest, și o multitudine de alte resurse naturale care contribuie la independența energetică.
Canada este o economie de piață, în care intervențiile guvernamentale sunt ceva mai prezente decât în Statele Unite, dar semnificativ mai reduse decât în majoritatea națiunilor europene. În mod tradițional, Canada are un PNB pe cap de locuitor mai mic decât cel al vecinului sudic, dar mai ridicat decât al principalelor țări vest-europene. În ultimul deceniu, urmând o perioadă de turbulențe, economia Canadei s-a dezvoltat rapid, pe fondul unui șomaj scăzut și al unor excedente bugetare în creștere la nivel federal.
Demografia[modificare | modificare sursă]
Canada este populată în majoritate de canadieni-europeni, care compun 90,45% din populație. Majoritatea acestora sunt de origine engleză sau franceză, deși sunt minorități importante de scoțieni, irlandezi și germani. A doua cea mai mare grupare etnică este cea chineză, compunând 3,69% din populație. Nativ-americanii, populația indigenă a Canadei, reprezintă 3,38% din populație. Alte minorități includ: indieni (2,41%), afro-americani (2,23%), evrei (1,18%), ruși (1,14%) , filipinezi (1,11%) și Maghiari( 0,92%) . Majoritatea francezilor din Canada trăiesc în provincia Québec. O parte dintre ei doresc să fie independenți și au organizat două referendumuri în acest scop, pierzând la limită în 1995.
77% din populația Canadei este creștină, majoritatea romano-catolici, deși există un număr important de anglicani și baptiști. Musulmanii reprezintă 2% din populație, iar evreii 1,1%. 16% din populație nu este afiliată nici unei religii.
În Canada există un număr de 200.000 de imigranți de origine română [3]. În prezent, Canada își propune să atragă 250.000 de imigranți pe an, din toată lumea[3].
Limbi oficiale[modificare | modificare sursă]
Cele două limbi oficiale ale Canadei sunt engleza și franceza, vorbite de 56,3% și respectiv 28,7% din populație. Pe 7 iulie 1969, Legea limbilor naționale a pus franceza pe picior de egalitate cu engleza la nivelul guvernului federal. Astfel a fost inițiat procesul care a permis redefinirea Canadei ca o națiune bilingvă.
Engleza și franceza au statut egal în tribunalele federale, în Parlament și în toate celelalte instituții federale. Publicul are dreptul, acolo unde există cerere suficientă, să fie deserviți de guvernul federal atât în engleză cât și în franceză. Chiar dacă multiculturalismul este politica oficială, pentru a deveni cetățean este imperativ a vorbi fie engleza, fie franceza, 98% dintre canadieni putând vorbi una sau ambele dintre limbile oficiale. În pofida faptului că națiunea rămâne bilingvă, majoritatea canadianilor sunt fluenți numai în engleză.
Franceza este vorbită în cea mai mare parte în Québec, precum și în regiuni din New Brunswick, estul și nordul Ontario, Saskatchewan, țărmul sudic al Nova Scotia și sudul Manitoba. Dintre cei care vorbesc franceza, 85% trăiesc în Québec. Franceza este desemnată ca limbă oficială în provincia Québec, unde guvernul provincial nu promovează folosirea englezei. New Brunswick este singura provincie oficial bilingvă. Engleza este desemnată ca limbă oficială în toate celelalte provincii.
Câteva limbi aborigene dețin statut oficial în Teritoriile de Nordvest (Northwest Territories). Inuktitut este limba majoritară în Nunavut și are statut oficial în acel teritoriu.
Limbile neoficiale sunt de asemenea importante în Canada, unde 5.470.820 de locuitori au una dintre limbile neoficiale ca limbă maternă (incluzându-i pe cei cu mai mult de o limbă maternă). Printre cele mai importante limbi neoficiale sunt chineza (853.745 vorbitori nativi), italiana (469.485), germana (438.080) și punjabi (271.220). Peste 5 milioane de locuitori ai Canadei sunt creștini ortodocși.
Cultura[modificare | modificare sursă]
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
Încă din secolul al XVIII- lea, cultura canadiană a reflectat un tot mai intens simț al locului, care în timp, a evoluat la noțiunea de naționalitate. Cele două filoane principale - franceza și engleza - au început prin a încerca să adapteze standardele de "patrie". În 1867, Confederația a adus în prim-plan acest simț al naționalității.
Literatură[modificare | modificare sursă]
Printre romancierii canadieni din ultima vreme care și-au făcut un renume internațional se numără și Robertson Davies, care a murit în 1995. Ultima sa lucrare, „The Cunning Man” (1994), a fost aclamată de întreaga lume. În 1992, Michael Ondaatje a fost unul dintre cei doi câștigători ai Premiului Booker, pentru romanul" The English Patient", după care s-a făcut și un film de succes. Originară din Toronto, Margaret Atwood ("Oryx and Crake",2003) se bucură de o faimă internațională, ca și Carol Shields ("Larry's Party", 1997). Printre scriitorii de lucrări istorice, puțini pot rivaliza cu Pierre Berton, cu cele peste 40 de cărți despre diferite aspecte ale istoriei Canadei. Dintre scriitorii promițători i-am putea aminti pe Joy Nozoomi Kagowa, Ruby Wiebe, Rohinton Mistry, Neli Bissoondath și Thomson Highway. Dintre numeroșii scriitori de prim rang de limba franceză se remarca Anne Hébert cu multe titluri care-i acreditează faima. Romanul "Kamouraska" este considerat un clasic al genului și a fost ecranizat, cu același nume, de Claude Jutra.
Teatru[modificare | modificare sursă]
Strămoșul teatrului canadian, atât ca vechime, cât și ca influență, este Festivalul Shakespeare, fondat în 1953 la Stratford, Ontario. Punand in scena musicaluri, piese contemporane, dar și Shakespeare, este cea mai mare companie de teatru din Canada și o importantă bază de pregătire pentru actori, regizori și tehnicieni de scenă. O altă companie importantă de teatru joacă la Shaw Festival, la Niagara-on- the-Lake, Ontario, și în afară de aceasta mai există 90 de teatre regionale pe cuprinsul țării. Teatrul în limba franceză este înfloritor, cu piesele dramaturgilor consacrați ca Michel Tremblay, care a revoluționat scena din Québec cu lucrările sale în " joual" ( argou), precum "Les Belles Soeurs" și, mai recent, "Un geste de beauté", și Michel-Marc Bouchard, ale cărui piese, precum "Les Muses Orphelines", sunt tot atât de populare. Există de asemenea, și companii ale teatrului de avangardă, precum Carbon 14, trupa de teatru-dans a lui Gilles-Maheu, al cărei recent spectacol, "I'Hiver", a avut premiera la începutul anului 1998. Într-o categorie aparte se află cu performeri din Montréal, Cirque du Soleil, un circ netradițional, fără numere cu animale, în care trapeziștii, jonglerii și acrobații de toate felurile creează un spectacol în rapidă mișcare, aproape magic, un spectacol al culturii francofone în America de Nord.
Muzică[modificare | modificare sursă]
În lumea muzicii clasice, Orchestra Simfonică din Montréal, cu dirijorul său Kent Nagao, se bucură de un renume mondial. Între interpreții canadieni faimoși s-a numărat și virtuozul pianist Glenn Gould, de curând dispărut din viata. Țara se fălește cu mai multe companii de operă, în special Torronto, cu soliști ca Maureen Forrester, Jon Vickers și Teresa Stratas. În lumea jazzului, Montréalul are un foarte respectat festival ( Festival internațional de jazz) și tot el mai este cunoscut și ca orașul natal al strălucitului și popularului pianist Oscar Peterson. Întorcându-se spre muzica populară, faima câtorva femei foarte deosebite una de alta a depășit hotarele canadiene. Cantautoarea Joni Mitchell este din Macleod, Alberta, diva pop Celine Dion, din Montréal, cântăreața de country. Shania Twayne din Timmins, Ontario, iar cea de rock, Alanis Morrissette, din Ottawa. Popularitatea acestor foarte talentate interprete a atins proporții fenomenale, cu vânzări uriașe în toată lumea.
Dans[modificare | modificare sursă]
Canada se mândrește cu mai multe companii de balet clasic de talie mondială, precum Royal Winnipeg, Les Grands Ballets Canadiens, cu sediul în Montréal, și National Ballet of Canada, în care prima-balerină Karen Kain, iubirea Canadei, a avut o carieră îndelungată, până în 1977, când s-a retras. Montréalul a devenit capitala canadiană a coregrafiei moderne atât în dans, cât și în teatru, grație unor trupe foarte avangardiste, printre care Marie Chouinard Company, compania lui Ginette Laurin, O Vertigo Danse, și incredibil de energică și de acrobatică trupa Lalala Human Steps, a lui Eduard Lock.
Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 15 obiective din această țară.
Religie[modificare | modificare sursă]
Simboluri naționale[modificare | modificare sursă]
- Articol principal: Simbolurile naționale ale Canadei
Folosirea frunzei de arțar ca simbol al Canadei datează încă din secolul al XVIII-lea, ea fiind prezentă pe steagul actual și precedent, pe moneda de un cent, și pe stemă.
Coroana regală este prezentă pe Stema regală a Canadei, pe steagul Guvernatorului General, pe stemele majorității provinciilor și teritoriilor, pe ecusoanele Forțelor Armate Canadiene, a multor regimente și forțe polițienești, precum și pe multe clădiri și semne rutiere. De asemenea, imaginea reginei apare în clădiri guvernamentale, baze militare și școli, pe timbre, pe bancnotele de 20 de dolari și pe reversul tututor monedelor.
Canada este cunoscută pentru păduri vaste și lanțuri de munți întinse, și pentru fauna bogată, cu elani, castori, caribu, urși polari, urși grizli și numeroase rațe și gâște canadiene. Statutul emblematic al castorului în heraldică este legat intrinsec de faptul că istoria economică a Canadei este bazată pe comerțul cu blănuri. Astfel, alte produse derivate din resurse naturale, cum ar fi siropul de arțar, sunt strâns legate de identitatea națională a Canadei.
Alte simboluri naționale sunt Poliția Regală Canadiană Călare și hocheiul, sportul cel mai popular al țării, care este folosit adesea ca simbol de unitate și mândrie.
Mai recent, alte simboluri au devenit o sursă de mândrie: campania publicitară „Eu sunt canadian” a concernului Molson a reușit să lege ideea de naționalism de o marcă internă de bere. În mod ironic, după un timp de la lansarea reclamei, firma Molson a fost cumpărată de compania americană Coors.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Canadieni Albi
- Maghiarii din Canada
- Listă de fluvii din Canada
- Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://ici.radio-canada.ca/emissions/aujourd_hui_l_histoire/2015-2016/chronique.asp?idChronique=420862
- ^ a b Discover Canada, pag. 30
- ^ a b en Peter Van Loan: „Canada așteaptă 250.000 de imigranți“, 26 iul 2010, adevarul.ro, accesat la 22 august 2010
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- 1 Iulie - Ziua Națională a Canadei, 1 iulie 2011, Amos News
| Puteți găsi mai multe informații despre Canada prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”: | |
|
Definiții și traduceri în Wikționar |
|
Imagini și media la Commons |
|
Citate la Wikicitat |
|
Texte sursă la Wikisursă |
|
Manuale la Wikimanuale |
|
Resurse de studiu la Wikiversitate |
| ||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||
| |||||
