Cred că e o conspiraţie

Azi am stat destul de mult prin staţie la Universitate. Nu m-am plictisit aşa de tare, chiar dacă am stat cam vreo 20 de minute. Problema este alta: de ce vin aşa de multe trolee 66. Este chiar aşa de căutată linia asta? Că dacă e aşa poate mă mut prin zonă ca să îmi vină transportul mai repede.

Uite, de exemplu, portughezii ca sa nu mai piarda timpul prin tribunale sau mai stiu eu pe unde, s-au gandit ca in ce priveste divorturile acestea se pot rezolva si online pentru ca nimeni nu isi doreste sa piarda timp pretios mai ales cand e vorba despre ceva ce nu vrei sa se intample si de care vrei sa scapi cat mai repede posibil, plus ca nimeni nu te taxeaza mai mult decat face. Nu ca la noi de nu stii de unde sa mai scoti bani sau pe unde sa mai scoti camasa, cum sa mai schimbi niste bani pe care ii aveai dositi la ciorap, cum cauti un curs schimb bnr cat mai bun.

In fine, poate o sa ajunga si in Romania asa ceva.

50 de minute

Huston…..Am fost la fotbal. Am încercat să fiu mai activ ca data trecută. Am şi reuşit, dar dacă aş spune că am fost o epavă, s-ar supăra Titanicul (nu am văzut filmul şi nici nu inteţionez). Nu am rezistat 2 ore. După primele 50 de minute eram gata.  Nu ştiu dacă asta a fost retragerea, dar o simt foarte aproape.

Nu aş vrea să mă retrag ca o epavă, dar au fost atîtea cazuri de jucători „lobagii” care au încheiat penibil :). Nici nu am nimerit poarta azi.  Poate şi din cauză că mă dureau toate şi îmi era foarte frig.

PS Tocmai acum a ieşit Inzaghi de pe teren. Cred că pierde Milan.  Arsenal cred că trece.

(a)facerea de... bine, via Spania

“Două vorbe vreau să spui”…, că cele ce vor fi scrise şi, eventual, citite, sunt subiecte de blog, fapte reale, dar „povestite”, fără rigorile impuse de jurnalism, fără informaţii din trei surse…, ci direct de la sursă, dar cel mai important, fără intenţii belicoase.

Este o poveste, restul, …dacă mai este ceva, poate fi căutat, eu doar zic, nu dau cu parul, povestesc.

Domnişoara nuştimcumsecheamă ( sic!), a venit în Spania când avea doar 14 ani…

Nu spune în ce condiţii l-a cunoscut pe „binefăcătorul „ ei de…” minuni”, căci minune a fost ce s-a întâmplat: a luat copila sub aripa lui ocrotitoare, a dus-o la şcoală, a crescut-o frumos, zicea ea, a dat-o şi la facultate…; are diplomă de absolventă în Drept, zice tot ea…

Şi, ca în povesta cu Cenuşăreasa, „naşul” fetii oropsită de soartă, îi schimbă, nu numai hainele sau ce echipamente de protectie are ci toată viaţa, şi nu doar pentru o noapte, căci „făcătorul de minuni” are bunul simţ să moară, lăsându-i ei toată averea, cu afaceri cu tot!

Care avere a fost strânsă cu mare trudă, printre altele şi de…româncuţele aduse din ţară, „ajutate să câştige un ban cinstit peste hotare”, căci în România de-abia îşi duceau zilele de azi pe mâine, fără bani, fără nimic; nici de-un caiet de matematică nu aveau prin buzunare, aşa că de şcoală nu putea fi vorba; şi la urma urmei, pentru ce atâta şcoală?!

Am cunoscut-o pe fata asta descurcăreaţă şi norocoasă foc, de parcă ar fi mâncat …cu polonicu’când era mică, scuzaţi pentru „caca”…fonie, da’nu e!

Cu nonşalanţă şi foarte sigură pe ea, mi-a povestit cum a preluat imperiul de curve şi a continuat afacerile „tătucului” din Spania…

Mi-a dat de înţeles că nu se teme de nimic, are bani, prieteni, „spate”.

De un an de zile şi-a luat şi „gardă de corp”, un românaş, muncitor de felul lui, dar naivuţ şi …cu gura mare,…că de la el am auzit prima oară de „puticlub”…, mă rog, sunt nişte case, apartamente, cumpărate, închiriate, cine mai ştie?!, unde vin şi pleacă, dar mai mult vin decât pleacă, româncele, fete tinere, fără viitor în ţară…

Iacă l-au găsit pe aici!

sărbători, sărbători,…sărbătoriţi?


Mi-e frică de ziua de mâine, mi-e frică de amintirea zilei de mâine… şi el, omul pentru care tremur, râde şi imi cere să-i fac un tort şi să sărbătorim un an de la accidentul lui vascular cerebral…

Trebuie să accept şi să trec peste ziua asta…şi mor de frică!

Îmi amintesc, l-am găsit dimineaţa pe jos în baie, într-o baltă de sânge…; căzuse din picioare şi la cei aproape doi metri ai lui, a ajuns cu ceafa în peretele din spate, l-a spart şi s-a prăbuşit…

Când a dat cu ochii de mine, când a realizat că sunt eu,  m-a privit cu spaimă şi teamă , ca şi cum îmi cerea iertare zicându-mi continuu:”mi-e rău, mi-e rău….” şi ochii lui strigau: „iartă-mă că mi s-a întămplat”…

Nu ştiu cum am chemat salvarea, cum am ajuns la Urgenţă, dar ştiu că peste tot urla doar în spaniolă că nu mai poate de dureri…;din instinct cred: ştia că e în altă ţară şi striga disperat după ajutor, avea dureri cumplite…simţea că trebuie să o spună în limba în care poate fi înţeles, ajutat…

Opt ore în sala de operaţie, după ce medicul îmi spusese clar:”Ori moare, ori trăieşte”…Am înţeles că aici nu e vorba de altceva decât „ori-ori”…şi mi-am adus aminte, fără să vreau, cum râdeam amândoi de poanta aia cu :”săracul, a avut accident , dar a avut noroc, a rămas paralizat”…

Da, noi chiar am avut noroc…, dar nu ştiu dacă pentru că am fost în Spania, pentru că el încă este destul de tânăr şi a luptat…Am avut noroc…, da!

Când l-au dus la sala de operaţii i-am şoptit:” succes şi…să te întorci”…A dat din mână în semn de rămas bun…

După opt ore de aşteptat la uşă, m-au lăsat să intru…Era tot un bandaj. L-am atins cu spaimă şi l-am rugat:”spune ceva…” , iar el mi-a încropit un soi de zâmbet şi mi-a spus cu o voce de departe :”te iubesc”…am ştiut că s-a întors!

Da! E sărbătoare …pentru noi în fiecare zi!

Curăţenia de Paşti în faţa laptopului

Mi-am luat ceva timp liber de la serviciu. Cum se apropie Paştele am zis sp fac puţinp curăţenie în casă pentru a împrospăta şi mai ales pentru a alunga mirosul iernii. Am luat-o încet încet cu camera din spate, cu dormitorul, mă gândeam eu că aici o să fie cel mai mult de muncă, aşa că proaspătă fiind am destulă energie cât să o termin într-o zi. Problema nu a fost aici de cât de multă mobilă există cât de hainele din şifonier. Am aşa o lehamite când vine vorba să schimb şi să rearanjez toate hainele, să le arunc cât colo pe cele groase şi să aerisesc bine. Norocul meu este că duc hainele groase la ţară pentru că nu stiu efectiv ce să mă mai fac cu atâtea lucruri ân dulap, cum să le mai aranjez şi cum să le mai întorc de pe o parte pe alta ca să încapă mai multe.

Eeeee... iar după ce m-am luptat cu tot şifonierul de haine zic: ia să iau eu o mică pauză ca să nu cumva să obosesc prea tare. Mi-am făcut o mică cafeluţă, mi-am dat drumu la laptop să văd nişte maşini în 2 şi acolo am rămas. S-a dus de zece ori pauza în ziua aia.

Când am realizat eu că s-a dus ziua am zis: ce să mai fac acum. Mă reapuc  mâine de dimineaţă. De dimineaţă m-am trezit târziu, mi-am deschis laptopul şi din una în alta s-a făcut 2 şi uite aşa n-am mai făcut nimic. Aşa cp a urmat weekend-ul şi am plecat şi eu prin oraş, doar nu era să fac curăţenie la sfârşit de săptămână când toată lumea profită de timpul liber. Şi uite aşa s-a făcut luni şi a trebuit să mă întorc frumos la birou iar casa mi-a rămas necurăţată! O mai fi timp! Asta e!

o slujbă ca oricare alta



de două zile mă plimb cu barca prin sufrageriile oamenilor.

şi prin dormitoare. la propriu. ăia vaslesc.  panoramăm stanga, iaca, varful unui copac, fă dreapta aici, luntraşule, că ne agăţăm cu fundul bărcii de poartă. un caine rămas fără stăpân anoată disperat, apa vine şi al anghite puţin, ai aruncăm vâsla, ajunge pe o movilă, se scutură, tuşeşte, se aruncă iar an valtoare. melci morţi plutesc.  pot sa jur că aşa arată şi styxul.
an faţa mea, an barcă, vasleşte un sătean mucalit rău. de trei zile nu a dormit. a pus continuu saci de nisip să supraanalţe digul, că are casa lângă. dacă rupe digul, ne plimbăm cu barca şi prin bucătăria lui. a tras o duşcă de răchie şi praf s-a făcut, nedormit şi obosit cum e. pământ de flori. nu, nu seamănă cu charon. domniţă, ami zice, grea meserie ai. io am numa doi ficiori, oacheşi aşa, ca matale. taaare mi-ar plăcea aşa o noră. nu te supăra amu, că zic aşa. oar sunt prost, oar mă fac! râdem. plm, an jurul  nostru e dezlănţuit iadul. noi râdem. râdem, ce să facem? ca să nu plângem. nu pe aicia, Ioane, că e prea iute apa, să nu ne ia şi pe noi. apele sunt tulburi şi anvâltorate. un stalp, un varf se stalp electric stă să se prăbuşească. al ocolim.  acolo, pă movila aia, unde vezi mata coperişurile alea, stă trei familii, trei generaţii, ami explică. nu vrea domle să se evacueze. am fost de tri ori şi nu se lasă duşi. zice că dacă or rezistat la potopu din 70, nu or muri acuma. oameni proşti.
luntrea alunecă lin, printre vârfuri de pomi, căpiţe.  se ancurcă an fan. brazde antregi plutesc de-a valma.  o păpuşă cu un ochi scos.  un ţol colorat. mai ancolo, dintr-o semănătoare se vede numa tabla cabinei.
căruţa ne hurducăie. apa e pâna la prag, caii anaintează greu, ne amproaşcă cu mâl. sus, mai la deal, o ţaţă bătrană stă cu mainile an şolduri. cum e la tine, mamaie, ţipă un soldat, ai nevoie de ajutor? baba dă a lehamite din mână. pă mine, maicăă..numa hăl cu coarne să mă mai ajute. o trimis Mniezo potopul. că prea s-o stricat lumea, maică. atâta curvăsăraie, cine o mai auzit an alte timpuri? de aia ne bate Mniezo. şi scutură iar, a sastiseală, din capul anfăşurat zdravăn an batic negru. are ceva an ochi, nu ştiu cum. o sfarşeală, dar nu resemnată. nu. e mai mult o oţeleală, aşa, de te trece cu friguri.  de pe capră, căruţaşul smuceşte fraul.  caii muşcă zăbala şi căruţa se smuceşte din osie. an jur, numai apă. nesfarşită şi rea.

baloţi, bunicul

ieşisem să iau aer, că aveam nevoie de aer. nu imi mai ajungea aerul. aşa e continuu de cate ori mă duc la ei, de cand a paralizat tata. fetele s-au luat după mine, ţup ţup.
şi mergeam aşa, toate trei, ţinandu-ne de mână, pe uliţă, prin aerul desfrunzit, către capătul satului. hopa, au demontat Iisusul de pe cruce, ăla scorojit, de cand eram copilă. au ridicat an loc unul nou-nouţ, sulemenit, perfect. până şi suferinţa e perfect zugrăvită pe faţa perfectă.  iote şi case noi, pe maidanele unde ne jucam. cu gard inalt, de fier şi caini de pază, ca la oraş. mă ia aşa, de la lingurică, un feeling de moromete dezrădăcinat. in capul satului stătea ţiganca Ilona, care vindea cocoşei de zahăr ars. mergeai cu 1 leu şi luai 3 cocoşei pe care ii lingeai apoi toată ziua pană ţi se anroşeau buzele şi limba de la coloranţi. in spatele casei ţigăncii Ilona am simţit eu primul fior sexual. eram aşa, cam ca fie-mea mică care s-a desprins şi acum vine după noi ambufnată şi frumoasă. şi erau baloţii ăia de paie uriaşi, rotunzi, galbeni pe care săream ca coţofenele. şi era Florin, gagicul meu din copilărie. sărisem şi tot căzusem an cur, eram incălzită şi deodată, cum se lansase de pe balotul din dreapta mea paf, a căzut peste mine. şi apoi a mai sărit unul, că grămada cere varf. şi in anvălmăşeala creată am simţit aşa cum mă ia o căldură ascuţită, cu varf de săgeată care s-a anfipt direct intre picioare şi mi s-a scurs in genunchi.
apoi am avut chef să mă plimb prin cimitir. am o chestie cu cimitirile. fie-mea a mare a zis că vine cu mine, aia mică mi-a intors spatele ţafnoasă şi a dispărut in curte. cimitirul ăsta e pe un deal şi cand eram mică mi se părea imens. acum imi vine mic. nici bradul nu e aşa de gigantic cum mi-l aminteam. aici e mormantul lui bunu cu fotografia sepia cu buna, care nu a murit. bunu a murit de cancer la colon, cand eram io mică. mă intreabă fie-mea, cum era străbunicu. cum să fie, era aşa, un om zdravăn cu nasu mare. zidar şi cantor la biserică, bresle de unde imprumutase nişte anjurături din cale-afară.  ne injura cu anafura şi cristelniţa mă-tii. mistria şi mortarul dumnezeilor mă-tii, când ţi-oi lipi una. le amesteca uneori, când venea de la birt. şi se certa cu buna, seara când venea de la lapte, că buna era geloasă pe tanti Olimpia, bunica lui Florin, de unde luam noi lapte şi ai zicea iar ai fost la curva aia, ai bulit-o? şi io nu ştiam ce anseamnă a buli, da mi se părea oricum ciudat că ea al trimitea după lapte şi după aia tot ea intreba de ce a fost. oamenii mari…
pană la urmă, pe patul de moarte bunu i-a cerut iertare şi i-a mărturisit că le bulise şi pe tanti Olimpia şi pe Brăneanca, o văduvă care stătea câteva case mai jos. al dracu, nu putea să moară fără să imi zică asta, a zis atunci bunica, da după aia l-a iertat cred, că şi acum al plange şi mă intreabă dacă il visez.
apoi am luat-o aşa, am spatele cimitirului, unde sunt ingropaţi sinucigaşii sub nişte cruci fără nume, nişte morminte aşa faine. mama, zic, cand oi muri aşa să mă ingropaţi şi pe mine, sub o cruce de lemn pe care să nu scrieţi nimic, sau poate numai numele. sau mai bine ardeţi-mă. da, da, cel mai bine şi mă puneţi  intr-o cană aşa şi cand vin musafiri le zici, uite, ea e mama. sau ia cenuşa şi dă-i drumul fix aici, pe dealul ăsta, către livadă, in vânt, să mă amestec cu câmpurile de grâu şi merii. numai să nu mă zidiţi, ca pe flaubert.
era rupt gardul la cimitirul unguresc. am tarât-o pe fie-mea după mine prin spărtură, că mereu mi-am dorit să intru acolo, dar cand eram copii ne rupeau picioarele dacă ne prindeau. cimitirul ăla lung, cu stejari mi-a plăcut de cand mă ştiu. in spate, pe pajişte, găsim câteva pietre funerare vechi, pe care nu se mai poate citi ce a fost scris, năpădite de muşchi. ua, zice fie-mea, ce cool sunt ungurii ăştia.
apoi o luăm pe cărare in jos, către livadă. mama, Miruna poartă sutien cu bureţi să o placă băieţii şi să ştii că ai iese. fii atentă, ai zic, că ce urmează să iţi zic e foarte important şi se aplică mereu, cat eşti femeie. băieţii vor sex. sex. acum şi peste 10 ani. când iţi cere id-ul de mess, cand se oferă să te ajute să iţi duci şevaletul, când te inghesuie in autobuz, când te antreabă ce notă ai luat la istoria artei, oricand ţi se adresează, băieţii se gandesc la sex. cu cat eşti mai frumoasă, cu atat o să vrea mai al dracu să facă sex cu tine. nu toţi ştiu cum să facă asta, nu toţi sunt la fel de siguri pe ei, dar scopul final al tuturor este sexul. dacă eşti fraieră şi crezi altceva, oricum o să pici in plasă, numai că o să şi suferi. acum diferenţa intre o  puştoaică ca tine şi una ca Miruna, sau intre o femeie ca mine şi una care e doar frumoasă e aia că, in timp ce se chinuie să ajungă să ţi-o tragă, se şi indrăgostesc, că ai şi verb pe lângă cur.
mergeam aşa, de mână, eu şi cu fie-mea rămasă pe ganduri, prin aerul desfrunzit. in jurul nostru, campul transpira, reavăn.