Activism
Activismul poate fi descris ca o propagandă activă în serviciul unei doctrine politice sau al unui partid, cu intenția de a aduce o schimbare socială sau politică.
Această acțiune are loc de obicei cu scopul susținerii unui argument controversat sau a împotrivirii la acesta. Termenii de "activism" și de "activist", folosite într-un context politic, au apărut pentru prima dată în presa belgiană, în 1916, în legătură cu mișcarea flamingană (în franceză flamingant, o mișcare inițiată de preoții din Flandra, sub ocupația franceză, începând cu anul 1792).
Activismul în România[modificare | modificare sursă]
Activismul a fost și o tactică adoptată de Partidul Național Român din Transilvania, după anul 1905, constând, în principal, în participarea la activitatea parlamentului maghiar cu scopul obținerii votului universal. De la unificarea celor două partide românești din Transilvania (Conferința de la Sibiu[1], 1881) până în 1905 a fost adoptat principiul pasivismului.
Tipuri de activism[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Conferința de la Sibiu a cercurilor electorale ale românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, ținută între 30 aprilie / 12 mai 1881 și 2/14 mai 1881, a hotărât unificarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria cu Partidul Național Român din Transilvania sub numele acestuia din urmă. Conferința l-a însărcinat pe George Barițiu să redacteze un memoriu care să analizeze din toate punctele de vedere situația românilor din monarhia habsburgică.
