Sudan

جمهورية السودان Jumhūrīyat al Sūdān Republic of the Sudan Sudan
Drapelul Sudanului Emblem of Sudan[*]
Imnul național: نحن جند لله جند الوطن  ar We are the Soldiers of God and of Our Land
Capitală		Khartoum 15°37.983′N 32°31.983′E
Cel mai mare oraș		Omdurman
Limbi oficiale		Araba, Engleză
Etnonim		(masc.) sudanez, (fem.) femeie sudaneză, (pl.) sudanezi
Sistem politic		Federal prezidențial democrație republică
-	Președinte	Omar al-Bashir (NCP)
-	Vicepreședinte	Ali Osman Taha (NCP)
Legislativ		National Legislature[*]
Fondare
-	Regatele din Nubia	2000 ÎHr
-	Dinastia Sennar	1504
-	Unificarea cu Egiptul	1821
-	Independența de la Egipt și Regatul Unit	1 ianuarie 1956
-	Actuala Constituție	9 ianuarie 2005
Suprafață
-	Total	1.886.068 km² (locul 16)
Populație
-	Recensământ 2008	30.894.000 (disputat)
-	Densitate	16,4 loc/km² (locul 194)
PIB (PPC)		estimări 2010
-	Total	$98,926 miliarde
-	Pe cap de locuitor	$2.464,901
PIB (nominal)		estimări 2010
-	Total	$65,742 miliarde
-	Pe cap de locuitor	$1.638,065
IDU (2007)		▲ 0,531 (medium) (locul 150)
Monedă		Liră sudaneză (SDG)
Prefix telefonic		249
Domeniu Internet		.sd
ISO 3166-2		SD
Fus orar		East Africa Time
-	Ora de vară (ODV)	Neobservat

Sudan este unul dintre cele mai mari state din Africa și al șaisprezecelea stat din lume ca mărime. Cu cât se înaintează spre nord, cu atât vegetația este mai săracă. La sud, în depresiunea Nilului Alb, se întind pădurile tropicale și marea mlaștină Sudd. La granița cu Egiptul, în nordul Sudanului, pe ambele maluri ale Nilului se află deșerturi în continuă expansiune. Conform referendumului din ianuarie 2011, acceptat de președintele Sudanului, Omar al-Bashir, Sudanul de Sud s-a desprins și a devenit țară independentă pe 9 iulie 2011.

Sudanul se învecinează la nord cu Egipt, la est cu Eritreea, la sud-est cu Etiopia, la sud cu Sudanul de Sud, la sud-vest cu Republica Centrafricană, la vest cu Ciad și la nord-vest cu Libia.

Istorie

Articol principal: Istoria Sudanului.

Denumirea de Sudan desemna inițial în secolul XIX ansamblul teritorilor locuite de populația neagră la sud de Sahara cuprinse între Oceanul Atlantic și Oceanul Indian.

Statuia unui rege nubian

Cunoscut în antichitate sub numele de Țara Kuș sau Nubia, teritoriul Sudanului întreține din mileniul III î.Hr. intense relații comerciale cu Egiptul faraonic. În timpul Regatului Nou (sec. XVI - XII î.Hr.), Egiptul înglobează valea Nilului între prima și cea de-a patra cataractă a fluviului sub forma unui viceregat. Regatul Nubian cu reședința la Napata, constituit în secolul X î.Hr., stăpânește în timpul dinastiei a 25-a egiptene (numită și dinastia nubiană), între 745 și 650 î.Hr., și Egiptul. După izgonirea ultimului faraon nubian din Egipt (650 î.Hr.), descendenții dinastiei domnesc asupra Nubiei încă un mileniu - în Regatul de la Napata, apoi în Regatul Meroë (secolul IV î.Hr. - secolul IV d.Hr.). Sub loviturile Regatului Axumit, statul Meroë se destramă între 320 și 350. Dintre noile formațiuni statale constituite acum se impun regatele Makuria (cu reședința la Dongola) în nord și Alwa (cu centrul la Loba) în sud, care adoptă creștinismul.
După cucerirea Egiptului (641/642) arabii pătrund și în Sudanul septentrional, dar cele două regate creștine, deși izolate, reușesc să se mențină încă șapte secole până la definitiva cucerire islamică - Makuria în 1314 iar Alwa în 1504.
În secolul XV se constituie puternicul sultanat de la Darfur cu reședința la Sennar, pe Nilul Albastru, care joacă un rol important în comerțul dintre Egipt, Etiopia, Africa Centrală și Arabia. Sultanatul de la Sennar, care contribuie la răspândirea islamului, se destramă după 1750.
Muhammed Ali Pașa, conducătorul Egiptului (1805 - 1848), începe în 1820 - 1822 cucerirea Sudanului, închiată în 1874. Este pentru prima dată în istorie când întreg teritoriu sudanez este reunit sub o unică autoritate. Transformat de facto într-o colonie a Egiptului, Sudanul ia acum contact cu lumea modernă, sunt construite primele căi ferate, este introdusă cultura bumbacului, se deschid primele școli. Izbucnită în 1881, răscoala antiegipteană condusă de predicatorul religios Mohammad Ahmed, numit și al-Mahdi (1844 - 1885) reușește să dobândească, după cucerirea orașului Khartoum în 1885, controlul asupra întregii țări, pe care îl păstrează până în 1898. Marea Britanie, care își instaurase în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază, sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea Sudanului (1896 - 1898). După înfrângerea mișcării mahdiste în bătălia de la Omdurman (1898), Sudanul este proclamat condominion anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind administrat de facto ca o colonie a Marii Britanii.

Harta Sudanului înainte de independența Sudanului de Sud

La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între forțele expediționare franceze și engleze, care aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului. Administrația britanică izolează sudul (treimea meridională a Sudanului), populat de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării.
După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența.
Devine membru ONU din 12 noiembrie 1956. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate pe scena politică, încât guvernele civile (1956 - 1958, 1964-1969, 1986 - 1989, 1993 -) alternează cu cele militare (1958 - 1964, 1969 - 1986, 1989 - 1993).

Vezi și:

• Campania din Africa de est (al Doilea Război Mondial)
• Imperiul colonial francez
• Imperiul britanic
• Atacul asupra Omdurmanului și Khartoumului din 2008
• Lista misiunilor de menținere a păcii a Națiunilor Unite
• Mohammad Ahmed (politician)

Politică

Articol principal: Politica Sudanului.

Din timpul Războiului din Golf, când Sudanul s-a declarat de partea dictatorului irakian Saddam Hussein, țara traversează o perioadă de izolare politică. Din 1983, aici se desfășoară un război civil tragic între nordul dominat de musulmani și sudul care urmărește obținerea independenței. Sudanul este condus de fundamentaliști islamici din nordul populat de arabi. Prin intermediul a două dictaturi militare, aceștia și-au supus cu cruzime minoritățile religioase de creștini și de animiști, care locuiesc în sud. După un război civil care a durat aproape douăzeci de ani și a făcut aproape două milioane de victime, în 2003 - 2004 negocierile pentru pace au înregistrat progrese. La 5 ianuarie 2005 s-a semnat Tratatul de pace de la Naivasha.

Diviziuni administrative

     Sudanul de Nord

     Darfur

     Frontul de Est

     Abyei

     Kurdufanul de Sud și Nilul Albastru

Articol principal: Diviziuni administrative ale Sudanului.

Sudanul este împărțit în 26 de state.

Vezi și:

• Lista diviziunilor administrative ale țărilor din Africa

Geografie

Articol principal: Geografia Sudanului.

Sudanul are un relief relativ monoton: în partea centrală o vastă câmpie continuată spre vest cu podișul Kordofan (altitudine în jurul a 500 m) și spre sud cu o regiune mlăștinoasă în mare parte (numită Sudd). Partea nordică are și ea un relief relativ plat, parte a Deșertului Libian și a Deșertului Nubian, ultimul separat de Marea Roșie printr-un lanț muntos (cu altitudini ce trec de 2400 m). Munți mai semeți se află în extremitatea vestică, în regiunea Darfur și în cea sudică unde, în munții Imatong se găsește altitudinea maximă din țară (vârful Kinyeti, 3187 m).

Pe aproape întreg teritoriului Sudanului curge Nilul Alb, care la nord de Khartoum se unește cu Nilul Albastru pentru a forma cel mai important si cel mai impunător fluviu al Africii, Nilul. Datorită Nilului, câmpurile agricole sunt irigate din belșug.

Vezi și:

• Lista țărilor după punctul de maximă altitudine

Economie

Articol principal: Economia Sudanului.

Principalul produs de export al Sudanului este bumbacul. Această țară asigură 80% din cererea mondială de gumă arabică, o masă densă obținută din scoarța unor plante rășinoase. Aceasta este folosită pe post de clei de adeziv.
Deși aici au fost descoperite zăcăminte de petrol, care au început să fie exploatate în 1999, țara se află în pragul falimentului economic.

Demografie

Articol principal: Demografia Sudanului.

Evoluţia demografică între 1961 şi 2003 (conform FAO, 2005). Populația în milioane locuitori.

Educație

• Rata analfabetismului la cei peste 15 ani (1995): 54% (bărbați :42%; femei 65%)
• Rata de înscriere în instituții de învățământ:
  • primar 55% (1993)
  • secundar 21% (1991)
  • superior 3% (1990)

Cultură

Patrimoniu

Între 2003-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 2 obiective culturale sau naturale din Sudan.

Sănătate

• Mortalitate infantilă (1995): 75%
• Un medic la 11 110 locuitori (1990)
• Cheltuieli pentru sănătate (1990): 3,3% din PIB
• Acces la apă potabilă: nu se cunosc date

Apărare

• Buget militar (1994):3% din PIB
• Forțe armate (1995) 89.000 oameni

Alte subiecte

• Listă de șefi de stat și de guvern care au murit în accidente aviatice
• Manute Bol (jucător de baschet și activist)
• Asociația Sudaneză de Fotbal
• Echipa națională de fotbal a Sudanului
• Joseph Serrousi (om de afaceri stabilit în România)

Vezi și

• Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
• Leila Aboulela (scriitoare)
• Tayeb Salih (scriitor)

Legături externe

• ro Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României
• ar Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
• en Site oficial
• ro Îndrumar de afaceri Document elaborat de Ministerului Comerțului din România
• ro Despre Sudan
• ro Sudanul cea mai vulnerabilă țară din lume
• ro Impresii de călătorie
• ro Sudan: Referendum pentru secesiunea celei mai mari tari africane. Adus la 9 ianuarie 2011