Biblia
Acest articol este parte a seriei despre Creștinism |
Isus din Nazaret Biblia Mărturisiri de credință (crezuri) Simboluri Ritualuri creștine |
Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism. Aceste scrieri sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți”) scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani.[1] Se presupune că ceea ce creștinii numesc Vechiul Testament, ar fi rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți[2], provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice.[3] Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach sau Hamikrá iar mai târziu, cu adăugirea Evangheliilor și a unor cărți suplimentare, Biblia creștină, sau Sfânta Scriptură, care conține atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament.
Cuprins
Structura Bibliei[modificare | modificare sursă]
Prima parte a Bibliei creștine este numită Vechiul Testament (din grecescul "palaia diathékè"). Vechiul Testament reprezintă în mare traducerea grecească (sau din aceasta în alte limbi) a textului sacru ebraic așa cum era el prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament.
Interpretări ale textului biblic[modificare | modificare sursă]
- Biblia, ca document literar, se integrează în literatura antică a Orientului Apropiat. Această literatură este în mare parte anterioară textelor biblice care s-au inspirat deseori din ea, mai ales în privința relatărilor referitoare la originea lumii și a umanității.[4]
- O altă categorie de scrieri care au precedență în alte culturi ce i-au dominat pe evrei, sunt legile:
- Concepția însăși de trimis al lui Dumnezeu, care se află la baza profetismului biblic, este un împrumut, el provenind de la amoriți, așa cum arată tăblițele de la Mari[6] Ed. Jacob constată:
- Din punctul de vedere al mesajului, Biblia este o saga ce redă în mod coerent și irezistibil teme eterne, fundamentale și general-umane: eliberarea unui popor, rezistența permanentă la opresiune și lupta pentru egalitate socială. Ea exprimă elocvent sentimentul profund al posedării unei origini, al experienței și destinului comun atât de necesare supraviețuirii oricărei comunități umane.
- În termeni pur istorici, azi știm că Biblia s-a constituit într-o primă etapă ca răspuns la greutățile și provocările cu care istoria încerca poporul minusculului regat Iuda în timpul ultimelor lui decenii de existență (adică ultimele decenii ale sec. VII î.H.), ca și acelea ale comunității încă și mai reduse a celui de-al doilea Templu din Ierusalim, în timpul perioadei post-exilice.[8] Ea are uneori alura unui basm popular, așa cum de exemplu se întâmplă în relatarea din Facere, unde Dumnezeu miroase fumul ofrandei lui Noe și plăcut impresionat fiind, decide să cruțe Pământul pe viitor de distrugeri catastrofale. Relatarea din Geneza 8:20-21 este de altfel o reluare a descrierii mitului babilonian al lui Ut-Napiștim, care și el dându-se jos din corabie după potop, își impresionează zeii cu vaporii suavi ai unui sacrificiu.[9]), sau descrierile fabuloase din Facere (Geneză) unde „Fiii lui Dumnezeu” se împreunează cu fiicele oamenilor, uriașii umblând pe atunci, ni se spune, pe Pământ (Geneza 6:1-4). Ideea aceasta atât de recurentă în Vechiul Testament a zeului căruia trebuie să-i aduci ofrande pe altar, al zeului antropomorfic mirosind fumul, denotă originea iudaismului în forme ale religiei primitive, în care se considera că omul nu se poate apropia de un superior, uman sau divin, fără a-i oferi acestuia un dar. Sacrificiile animale cu rol de ofrande alimentare pornesc de la ideea că credinciosul se pune de acord cu divinitatea împărtășindu-i acesteia o bucată din animalul vânat sau crescut și ucis pentru consum.[10] Alura de basm a Bibliei apare însă nu numai în Vechiul Testament, căci o regăsim și în Noul Testament, unde, de exemplu, Iisus și Fecioara Maria sunt descriși de către Apocalipsă într-un cadru populat de „balauri roșii cu șapte capete și zece coarne” ca pe niște persoane fabuloase; de ex., Iisus are „păr și cap alb ca lâna și ca zăpada, picioare ca arama arsă, glas ca vuietul apelor, ține în mâna dreaptă 7 stele și din gură îi iese o sabie ascuțită cu 2 tăișuri”, „fața lui e ca soarele când strălucește în puterea lui”, „e așezat pe un nor alb iar pe cap are o cunună de aur și în mână ține o seceră ascuțită, dar este și călare pe un cal alb”.[11]
Versiuni ale Bibliei[modificare | modificare sursă]
Biblia ebraică constă din trei secțiuni: „Legea” (Torah), „Profeții” (Neviim) și „Scrierile” (Ketuvim), care se regasesc in Vechiul Testament al creștinilor. De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este cunoscută în ebraică sub numele de "Tanakh". Biblia ebraică este scrisă în ebraica clasică, cu excepția câtorva texte în aramaică.
Biblia creștină conține Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite.[12]
Biblia în limba română[modificare | modificare sursă]
Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688.[13] Biblia a cunoscut mai multe traduceri în limba română. Denominațiile neoprotestante folosesc traducerea Bibliei în limba română de Dumitru Cornilescu, cu sau fără explicații. De remarcat că traducerea Cornilescu a fost inițial acceptată de Biserica Ortodoxă, prima traducere a lui Dumitru Cornilescu a apărut cu binecuvântarea patriarhului României, fiind ulterior respinsă de Biserica Ortodoxă (după ce preotul Dumitru Cornilescu a început să dea învățături specifice cultelor evanghelice cum ar fi îndreptățirea prin credință), dar folosită de Oastea Domnului și de confesiunile neoprotestante. Criticii din vremea publicării ei au considerat-o „net superioară oricărei alte traduceri, fiind prezentată într-o limbă suplă și curgătoare, care lipsește oricărei alte traduceri; fiind expusă într-o limbă care vorbește înseși inimilor oamenilor”.[14] Biserica Ortodoxă Română a generat, la rândul ei, mai multe traduceri de-a lungul timpului, fie integrale fie parțiale, a Sfintei Scripturi, e.g., Biblia „Carol al II-lea”, Palia de la Orăștie, „Biblia pe versuri tocmită”.
Concepția despre Biblie bazată pe Sola Scriptura[modificare | modificare sursă]
Biblia drept cuvânt revelat al lui Dumnezeu[modificare | modificare sursă]
Deși cei mai mulți creștini consideră Biblia a fi Cuvântul revelat al lui Dumnezeu (sau că autorul ei este Dumnezeu însuși) [15], bazându-se în mod special pe mai multe citate din Biblie: „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), „Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1 Petru 1:25), „căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului: ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21), „Domnul a vorbit” / „Cuvântul Domnului a vorbit”, acest lucru nu poate fi demonstrat științific. Pe de o parte, unii crestini se bazează pe o logică circulară (premisa prin care se încearcă să se demonstreze un fapt având ca dovadă faptul însuși): "Biblia este cuvântul lui Dumnezeu pentru că așa scrie în Biblie, iar ceea ce scrie în Biblie trebuie să fie adevărat pentru că este cuvântul lui Dumnezeu".
Doctrina infailibilității Bibliei[modificare | modificare sursă]
Unii creștini afirmă infailibilitatea Bibliei: „Scriptura, în manuscrisele sale originale, nu afirmă nimic contrar faptelor obiective”.[16]
Conform unor creștini, doctrina infailibilității Bibliei își are sprijin și în sursele exterioare Bibliei, cum ar fi scrierile istoricilor romani, care atestă, spre exemplu, existența lui Isus Hristos. Ei privesc anumite versete din Vechiul Testament drept profeții cu privire la Mesia (identificat de creștini cu Isus Hristos), ceea ce le întărește convingerea de infailibilitate a scripturii, considerând împlinirea acestor susțineri creștine drept miraculoasă. Din punct de vedere al studiilor biblice nu este un adevăr istoric că Vechiul Testament ar fi proorocit vreodată ceva despre Isus,[17] iar puținele legături dintre biografia lui Isus din Noul Testament și imaginea lui Mesia din Vechiul Testament au fost inventate de creștinii deja convinși că Isus era Mesia.[17] Alte coincidențe provin din interpretarea drept proorocii ale unor versete care nu constituie profeții, sau ale unor versete care sunt proorocii, dar nu menționează cuvântul Mesia.[17]
Susținătorii literalismului biblic „neagă ideea că infailibilitatea și lipsa de greșeli ale Bibliei ar fi limitate doar la teme spirituale, religioase sau de mântuire și nu în domeniile istoriei sau științelor empirice. Noi negăm că ipotezele științifice despre istoria Pământului pot fi folosite legitim pentru a răsturna învățăturile Scripturii despre crearea lumii și despre potop.”[18]
Semnatarii „Aserțiunii de la Chicago asupra lipsei de greșeli a Bibliei” afirmă că deoarece nu mai există manuscrise originale ale Bibliei, cele care există azi nu pot fi privite drept lipsite de greșeală.[19]
În ce privește creștinismul, termenul de bibliolatrie este folosit într-un sens derogatoriu referitor la cei care fie au o devoțiune extremă față de Biblie, fie susțin o accepțiune foarte severă a doctrinei lipsei de greșeli a Bibliei.[20]
Majoritatea creștinilor și a evreilor nu practică literalismul biblic.
Coerența internă a Bibliei[modificare | modificare sursă]
Un argument adus de credincioși în sprijinul originii supranaturale a Bibliei e ceea ce se consideră a fi coerența ei internă teologică (și factuală), în ciuda numeroșilor autori umani care au contribuit la scrierea ei de-a lungul unei perioade extrem de extinse de timp, în contexte foarte variate.
În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondială în materie de Biblie ebraică[1] afirmă că ea nu este o carte, ci cărți, o întreagă bibliotecă[1] având între 100 și 150 de autori,[2] scrisă de-a lungul unui mileniu.[1][22] Tot el afirmă că este un miracol că acești autori au reușit să prezinte un mesaj coerent.[2]
Critici[modificare | modificare sursă]
Aceste afirmații pot fi testate în mod științific prin studiul transmiterii și coerenței logice a Bibliei. Despre copierea Bibliei:
Aceasta a devenit o problemă pentru viziunea mea asupra inspirației, căci mi-am dat seama că nu ar fi fost mai dificil pentru Dumnezeu să păstreze neștirbite cuvintele scripturii decât i-a fost să le inspire inițial. Dacă el dorea ca poporul său să aibe cuvintele sale, cu siguranță i le-ar fi transmis lui (și poate le-ar fi transmis cuvintele într-o limbă pe care s-o înțeleagă, mai degrabă decât în greacă și ebraică). Faptul că nu avem aceste cuvinte ne arată, gândeam eu, că el nu le-a păstrat pentru noi neștirbite. Iar dacă el nu a produs acest miracol, nu pare să existe niciun motiv de a crede că el a produs miracolul anterior, cel de a inspira aceste cuvinte.[23]”
Cât despre coerența internă a Bibliei:
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și preponderent în cel de-al XIX-lea mulți cercetători critici ai Bibliei au început să se îndoiască de faptul că Moise ar fi avut ceva de-a face cu scrierea cărților Pentateuhului; ei au ajuns să creadă că Biblia era în mod exclusiv opera unor autori târzii. Acești cercetători au arătat ceea ce păreau drept versiuni diferite ale acelorași povești din cărțile Pentateuhului, sugerând că textul biblic era produsul mai multor scriitori care puteau fi astfel recunoscuți. O citire atentă a cărții Genezei, spre exemplu, a demonstrat două versiuni contradictorii ale creației (1:1-2:3 și 2:4-25), două genealogii foarte diferite ale urmașilor lui Adam (4:17-26 și 5:1-28), și două povești separate și rescrise ale potopului (6:5-9:17). În plus, erau zeci de dublete și uneori chiar triplete ale acelorași evenimente în poveștile călătoriilor patriarhilor, Ieșirii din Egipt și dării Legii.[25]”
Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă conține o oarecare doză de subiectivitate, căci este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă[26] teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia).
Răspunsul la critici[modificare | modificare sursă]
Alte concepții legate de Sfânta Scriptură[modificare | modificare sursă]
Interpretarea alfabetului folosit conduce la o cronologie a scrierii Bibliei[modificare | modificare sursă]
Azi teologii acceptă însă că în decursul timpului nu numai redactorii inițiali au pus text în Biblie, ci și scribii, anume cei care au recopiat textul de la o generație la alta și uneori au făcut-o încă fără s-o menționeze[29]. Apare astfel întrebarea dacă și ei au fost inspirați de Dumnezeu, sau mai inspirați de Dumnezeu decât redactorii inițiali, mai ales că motivația unor astfel de corecturi e evidentă, și anume atenuarea antropomorfismelor (ex.: Numeri 11:15; Zaharia 2:12; Plangeri 3:20)[30]. Credința că Biblia constituie „cuvântul revelat al lui Dumnezeu” nu ține cont de faptul că textul sacru iudaic se bazează pe falsuri istorice, cum este de exemplu concepția că sistemul de vocalizare este străvechi. Iată cum exprimă această idee Edmond Jacob:
Biblia privită din punct de vedere moral[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d http://www.youtube.com/watch?v=M9XK3DcQe9s 0:38:40-0:39:42
- ^ a b c http://www.youtube.com/watch?v=M9XK3DcQe9s 1:23:49-1:24:37
- ^ Philip R. Davies, "Reading the Bible Intelligently", Relegere: Studies in Religion and Reception 1, no. 1 (2011):145-64, p. 150
- ^ Edmond Jacob, Vechiul Testament, Humanitas, 1993, p. 6.
- ^ Ed.Jacob, op. cit., p. 35
- ^ Britannica online 2008, Iudaism, p. 5 din 213.
- ^ Ed. Jacob, op. cit., p. 46-47.
- ^ Israel Finkelstein, Neil Așer Silberman, Biblia dezgropată, Noile date ale arheologiei, ultimul capitol (înainte de anexe).
- ^ J. R. Porter (profesor emerit de teologie la Universitatea Exeter, fost membru al Sinodului Bisericii Angliei, fost membru al Oriel College (Universitatea Oxford)), lucrarea Biblia, editată de Evergreen (Taschen GmbH) în 2007, colecția Istorie Universală, p. 33.
- ^ J. R. Porter, op.cit., p. 122.
- ^ Paul Bâlă, Octavian Chețan, Mitul creștin, Editura Enciclopedică Română, 1972, p. 127-128.
- ^ Bart's Most Recent New York Times Bestseller PR Newswire Association LLC, 2009.
- ^ Al. Piru, Istoria literaturii române, Ed. Grai și suflet-Cultura națională, București, 1994. p. 14
- ^ Alexandru Măianu Viața și lucrarea lui Dumitru Cornilescu
- ^ 1. De ce este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu? | GBV România
- ^ Grudem, Wayne A. (1994). Systematic theology: an introduction to biblical doctrine. Leicester: Inter-Varsity Press. p. 90. ISBN 978-0-85110-652-6. OCLC 29952151. „Scripture in the original manuscripts does not affirm anything that is contrary to fact.”
- ^ a b c Ehrman, Bart (2010). „Who Invented Christianity? A Suffering Messiah”. Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them). HarperCollins e-books. pp. 228–236. ISBN 9780061173943
- ^ Henry, Carl Ferdinand Howard (1999) [1979]. „The Chicago Statement on Biblical Inerrancy”. God, Revelation and Authority. 4. Wheaton, Ill: Crossway Books. pp. 211–219. ISBN 1-58134-056-7. http://www.spurgeon.org/~phil/creeds/chicago.htm
- ^ "Chicago Statement on Biblical Inerrancy", Journal of the Evangelical Theological Society vol. 21 no. 4 (December 1978), 289-296.
- ^ Geisler, Norman L.; Paul D. Feinberg (1980). Introduction to philosophy : a Christian perspective. Grand Rapids, Mich.: Baker Book House. ISBN 978-0-8010-3735-1 p. 307
- ^ Bible Secrets Revealed - Biblical Archaeology Society
- ^ Cf. http://icarusfilms.com/new2006/bib2.html
- ^ Ehrman, Bart (2005). „Introduction” (în engleză). MISQUOTING JESUS. The Story Behind Who Changed the Bible and Why (ed. First Edition). New York: HarperSanFrancisco. p. 11. ISBN 9780060738174. http://books.google.nl/books?id=99chXHGSVH0C&pg=PA11&lpg=PA11&dq=If+one+wants+to+insist+that+God+inspired+the+very+words+of+scripture,+what+would+be+the+point+if+we+don%27t+have+the+very+words+of+scripture%3F&source=bl&ots=yccb9JzRbE&sig=nbZegPGDnTeaewU4N53TgguDnR4&hl=en&ei=mvIVTM6sOpLu0wTArqiHCg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CBQQ6AEwAQ#v=onepage&q=If%20one%20wants%20to%20insist%20that%20God%20inspired%20the%20very%20words%20of%20scripture%2C%20what%20would%20be%20the%20point%20if%20we%20don%27t%20have%20the%20very%20words%20of%20scripture%3F&f=false. „If one wants to insist that God inspired the very words of scripture, what would be the point if we don't have the very words of scripture? In some places, as we will see, we simply cannot be sure that we have reconstructed the original text accurately. It's a bit hard to know what the words of the Bible mean if we don't even know what the words are! This became a problem for my view of inspiration, for I came to realize that it would have been no more difficult for God to preserve the words of scripture than it would have been for him to inspire them in the first place. If he wanted his people to have his words, surely he would have given them to them (and possibly even given them the words in a language they could understand, rather than Greek and Hebrew). The fact that we don't have the words surely must show, I reasoned, that he did not preserve them for us. And if he didn't perform that miracle, there seemed to be no reason to think that he performed the earlier miracle of inspiring those words.”
- ^ Ehrman, Bart (2008). „Suffering and a Crisis of Faith” (în engleză). God’s Problem. How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question—Why We Suffer (ed. Adobe Acrobat eBook Reader). New York: HarperCollins. p. 7. ISBN 9780061578311. „But I had been asked to teach a course called “The Problem of Suffering in the Biblical Traditions.” I welcomed the opportunity because it seemed like an interesting way to approach the Bible: examining the responses given by various biblical authors to the question of why there is suffering in the world, in particular among the people of God. It was my belief then, and continues to be my belief now, that different biblical authors had different solutions to the question of why God’s people suffer: some (such as the prophets) thought that suffering came from God as a punishment for sin; some thought that suffering came from God’s cosmic enemies, who inflicted suffering precisely because people tried to do what was right before God; others thought that suffering came as a test to see if people would remain faithful despite suffering; others said that suffering was a mystery and that it was wrong even to question why God allowed it; still others thought that this world is just an inexplicable mess and that we should “eat, drink, and be merry” while we can. And so on. It seemed to me at the time, and seems so now, that one of the ways to see the rich diversity of the scriptural heritage of Jews and Christians was to see how different authors responded to this fundamental question of suffering.”
- ^ Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher (2002) [2001]. „Introduction: Archaeology and the Bible” (în engleză). The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts. (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. p. 11. ISBN 978-0-684-86913-1. http://books.google.nl/books?id=lu6ywyJr0CMC&pg=PA11&lpg=PA11&dq=The+first+question+was+whether+Moses+could+really+have+been+the+author+of+the+Five+Books+of+Moses,+since+the+last+book,+Deuteronomy,+described+in+great+detail+the+precise+time+and+circumstances+of+Moses%27+own+death.+Other+incongruities+soon+became+apparent:+the+biblical+text+was+filled+with+liter%C2%ACary+asides,+explaining+the+ancient+names+of+certain+places+and+frequently+noting+that+the+evidences+of+famous+biblical+events+were+still+visible+%22to+this+day.%22+These+factors+convinced+some+seventeenth+century+scholars+that+the+Bible%27s+first+five+books,+at+least,+had+been+shaped,+expanded,+and+embel-lished+by+later,+anonymous+editors+and+revisers+over+the+centuries.&source=bl&ots=lQF2LrjaaG&sig=imK7NOlK0TPAj-HUTl96fPpOho8&hl=nl&ei=kZ68TKmFE4ntOei8geYM&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBUQ6AEwAA#v=onepage&q=The%20first%20question%20was%20whether%20Moses%20could%20really%20have%20been%20the%20author%20of%20the%20Five%20Books%20of%20Moses%2C%20since%20the%20last%20book%2C%20Deuteronomy%2C%20described%20in%20great%20detail%20the%20precise%20time%20and%20circumstances%20of%20Moses%27%20own%20death.%20Other%20incongruities%20soon%20became%20apparent%3A%20the%20biblical%20text%20was%20filled%20with%20liter%C2%ACary%20asides%2C%20explaining%20the%20ancient%20names%20of%20certain%20places%20and%20frequently%20noting%20that%20the%20evidences%20of%20famous%20biblical%20events%20were%20still%20visible%20%22to%20this%20day.%22%20These%20factors%20convinced%20some%20seventeenth%20century%20scholars%20that%20the%20Bible%27s%20first%20five%20books%2C%20at%20least%2C%20had%20been%20shaped%2C%20expanded%2C%20and%20embel-lished%20by%20later%2C%20anonymous%20editors%20and%20revisers%20over%20the%20centuries.&f=false. „The first question was whether Moses could really have been the author of the Five Books of Moses, since the last book, Deuteronomy, described in great detail the precise time and circumstances of Moses' own death. Other incongruities soon became apparent: the biblical text was filled with liter¬ary asides, explaining the ancient names of certain places and frequently noting that the evidences of famous biblical events were still visible "to this day." These factors convinced some seventeenth century scholars that the Bible's first five books, at least, had been shaped, expanded, and embel-lished by later, anonymous editors and revisers over the centuries.
By the late eighteenth century and even more so in the nineteenth, many critical biblical scholars had begun to doubt that Moses had any hand in the writing of the Bible whatsoever; they had come to believe that the Bible was the work of later writers exclusively. These scholars pointed to what appeared to be different versions of the same stories within the books of the Pentateuch, suggesting that the biblical text was the product of several recognizable hands. A careful reading of the book of Genesis, for example, revealed two conflicting versions of the creation (1:1—2:3 and 2:4-25), two quite different genealogies of Adam's offspring (4:17-26 and 5:1-28), and two spliced and rearranged flood stories (6:5-9:17). In addi¬tion, there were dozens more doublets and sometimes even triplets of the same events in the narratives of the wanderings of the patriarchs, the Exo¬dus from Egypt, and the giving of the Law.” - ^ Ed. Jacob, op. cit., p. 18
- ^ Bloom, Allan (1987). „The Student and the University” (în engleză). The Closing of the American Mind (ed. Pbk). New York: SIMON & SCHUSTER PAPERBACKS. pp. 374-375. ISBN 0-671-65715-1. http://books.google.nl/books?id=cfr2ePZfFC4C&pg=PA374&dq=bible+closing+american+mind&hl=nl&ei=295rTP_TDeTP4waN4ODkAg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCsQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false. Accesat la 18 august 2010. „I am distinguishing two related but different problems here. The contents of the classic books have become particularly difficult to defend in modern times, and the professors who teach them do not care to defend them, are not interested in their truth. One can most clearly see the latter in the case of the Bible. To include it in the humanities is already a blasphemy, a denial of its own claims. There it is almost inevitably treated in one of two ways: It is subjected to modern "scientific" analysis, called the Higher Criticism, where it is dismantled, to show how "sacred" books are put together, and they are not what they claim to be. It is useful as a mosaic in which one finds the footprints of many dead civilizations. Or else the Bible is used in courses of comparative religion as one expression of the need for the "sacred" and as a contribution to the very modern, very scientific study of the structure of "myths". (Here one can join up with the anthropologists and really be alive.) A teacher who treated the Bible naively, taking at its word, or Word, would be accused of scientific incompetence and lack of sophistication. Moreover, he might rock the boat and start the religious wars all over again, as well as a quarrel within the university between reason and revelation, which would upset comfortable arrangements and wind up by being humiliating to the humanities. Here one sees the traces of the Enlightenment's political project, which wanted precisely to render the Bible, and other old books, undangerous. This project is one of the underlying causes of the impotence of the humanities. The best that can be done, it appears, is to teach "The Bible as Literature," as opposed to "as Revelation," which it claims to be. In this way it can be read somewhat independently of deforming scholarly apparatus, as we read, for example, Pride and Prejudice. Thus the few professors who feel that there is something wrong with the other approaches tend to their consciences.”
- ^ http://www.ziuaonline.ro/cultura/vorbe-pentru-minte-si-inima/petre-tutea-biblia-are-nevoie-de-stiinta-cum-am-eu-nevoie-de-securitate.html
- ^ Edmond Jacob, op. cit., p. 18-19
- ^ Ed. Jacob, loc. cit.
- ^ Ed. Jacob, op. cit., p. 20.
- ^ Richard Dawkins and God ABC, 26 noiembrie 2006. Citat: „The point is that whether true or not, the Bible is held up to us as the source of our morality. And the Bible story of Joshua's destruction of Jericho, and the invasion of the lebensraum of the Promised Land in general is morally indistinguishable from Hitler's invasion of Poland or Saddam Hussein's massacres of the Kurds and the Marsh Arabs. The Bible may be an arresting and poetic work of fiction but it is not the sort of book you should give your children to form their morals.”
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Édouard Montet, Histoire de la Bible, Paris, Payot, 1924
- Danielle Fouilloux, Dicționar cultural al Bibliei, București, Nemira, 2006
- Jacques Brosse, Maeștrii spirituali, București, Editura PRO, 2007 ISBN 978-973-145-020-9
- Josh McDowell, Mǎrturii care cer un verdict, Societatea Misionarǎ Românǎ, Wheaton IL SUA,1992
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Despre Sfânta Scriptură la enciclopedia OrthodoxWiki
- Bible Study App - Greek, Hebrew, Maps, Search
- Sfânta Scriptură - Versiunea Anania - cu trimiteri, comentarii si anexe
- Biblia - traducerea Dumitru Cornilescu - cu titluri si trimiteri, posibilitatea de a o citi scanata si de a o asculta
- Asculta Biblia Online in Limba Română
- Biblia Online in Limba Română, cu posibilitate de căutare în text
- Portal biblic
- Site în limba română dedicat Cuvântului lui Dumnezeu
- Biblia Ortodoxă
- Biblia Ortodoxă în TheoNote
- Biblia online - versiunea Dumitru Cornilescu
- Biblia în fișiere audio
- Noua Traducere Română
- Biblia în limba română
- Biblia
- Biblia de la București - 1688 - Prima (cea mai veche) biblie românească completă (Vechiul Testament, Noul Testament și Apocrifa) tradusă după originalul grecesc, pe vremea lui Șerban Cantacuzino, publicată la București în 1688, în format PDF
- Biblia de la Blaj 1795 - Ediție jubiliară - A doua biblie românească completă (Vechiul Testament, Noul Testament și Apocrifa) tradusă după originalul grecesc, traducere de Samuil Micu Klein, publicată la Blaj în 1795, în format PDF
- en Biblia adnotată pentru sceptici
- Când au fost scrise cărțile Bibliei, 7 iulie 2007, Lucian Apopei, Ziarul Lumina
- Unde au fost scrise cărțile Sfintei Scripturi, 15 martie 2008, Lucian Apopei, Ziarul Lumina
- Transmiterea textelor biblice ebraice, 2 noiembrie 2007, Lect. dr. Mihai Vladimirescu, CrestinOrtodox.ro
- Cronologia biblica, Preot Petre Gh. Savin, CrestinOrtodox.ro
- Top 10 mistere ale Bibliei, 12 mai 2010, Alexandru Safta, Descoperă
- Arheologii rescriu Biblia, 9 noiembrie 2006, Andreea Zaporojanu, Descoperă
- Biblia: Cartea care cuprinde Cărțile, 13 aprilie 2011, Luminita Ciobanu, Jurnalul Național
- Sfânta Scriptură sau calea spre împărăție, 13 noiembrie 2009, Alexandru Chituță, Ziarul Lumina
- Vorbirea in pilde in cartile Sfintei Scripturi, 17 decembrie 2008, Preot Conf. Doctor Petre Semen, CrestinOrtodox.ro
- Despre Biblie Argumente din Scripturi, 2007
Vezi și[modificare | modificare sursă]
|
|