In filmat, fotografii din minunatele spectacole si filme de operà realizate cu marele tenor Ion Piso, acasà sau ìn exil, iar ultimele cu sotia sa, artistà si dànsa, Dna
Livia Piso.
Filajele apreciate de ascultători reprezintă unul dintre rezultatele remarcabile ale tehnicii de canto folosite de Piso, tehnică , din păcate părăsită de cântăreții de operă după al doilea război mondial, începând cu anii 50 și înlocuită în mare măsură de o tehnică bazată pe forță. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi, Ion Piso, folosind „vechea" tehnică, reușește să cânte cu o voce sonoră și strălucitoare, bogată în armonice pe toată întinderea ei. Dacă vom compara imprimări făcute de Piso în anii 50-60 cu cele din anii 80-90 este greu să spui că între ele au trecut 30, uneori chiar 40 de ani (de ex. între „
Questa o quella" sau aria din „
La Traviata" imprimate în ianuarie 1962 la
Moscova cu
Orchestra „
Bolshoi Teatr" dirijată de marele Chaikin, și „
Pieta Signore" sau aria din „
Tosca" actul
III, imprimate dintr-un concert cu pian în sept.
1989, în
Italia). Această performanță poate fi atinsă numai de cel care cântă, folosind tehnica bazată pe rezonanță întrebuințată de cântăreții din prima jumătate a sec. XX, și nu pe forța brută, ca azi, tehnică ce uzează foarte mult corzile vocale. Tehnica bazată pe rezonanță i-a permis lui Piso, ca destul de frecvent, în special în turnee, să poată cânta într-o săptămână șapte spectacole, si în fiecare seară o altă operă. Tot din această cauză repertoriul lui Piso cuprinde, în afara muzicii de cameră (a interpretat sute de lieduri), peste 90 de opere și oratorii, de la
Bach la
Britten și de la
Mozart la
Puccini. În ceea ce privește calitatea sa de interpret, obiectivitatea mă obligă să aleg din sutele de cronici muzicale, și să recurg la câteva citate scurte din presa occidentală: „
...Numai ducele lui Piso a respectat cadrul verdian..."; „...Numai vocea tânărului cântăreț român, Piso, trădează școala italiană..." ; „...Numai la românul Piso, la el și numai la el, a trăit pe scenă cu adevărat
Verdi..."; „...Piso n-a jucat pe ducele de
Mantova, ci a fost ducele în persoană..." Despre turneele lui Piso în
Rusia Sovietică
David Oistrach afirmă într-un
Interview: „Piso este un răsfățat al publicului..."; iar Opera-London scrie
. „...Deliciul stagiunii a fost interpretarea și cântul lui Piso..." , pentru ca în „
Evening Herald" criticul muzical
B. Q. , făcând o trecere în revistă a artiștilor ce au cântat pe scena
D.G.O.S (
Dublin Grand Opera Society) începând cu anul 1951 și unde alături de stele ca
Maria Caniglia,
Magda Olivero,
Virginia Zeani,
Gabriella Tucci, Ebe Stigniani,
Tito Gobbi,
G.G. Guelfi,
Plinio Clabassi, au apărut și tenorii
Giuseppe di Stefano sau
Luciano Pavarotti, să-și intituleze cronica despre spectacolul din 11. dec.1967 în care Piso interpreta rolul lui
Werther: „FINEST TENOR FOR 20 YEARS IN DUBLIN". "
Valentin monaco", cu remarca sa despre interpretarea ariei din „Pescuitorii" de către Piso, poate fi sigur că nu a greșit; specialiști și critici de faimă internațională, o consideră cea mai bună interpretare din toate punctele de vedere.
- published: 23 Sep 2010
- views: 2135