Vă rugăm să dați like și share. Vă mulțumim. Facebook: https://www.facebook.com/Oradeistorieofficial Google+: https://plus.google.com/+Oradeistorie/about 1. Cauze. Revoluţia de la 1848-1849 isi regaseste cauzele în gradul de dezvoltare a societaţii în general, în acutizarea contradicţiilor sociale, necesitatea soluţionării problemei naţionale prin constituirea unui singur stat românesc în cadrul fostei Dacii si impunerea unui statut internaţional deosebit Ţărilor Române, în condiţiile tensiunii încordate existente între Rusia (puterea protectoare) şi Turcia (puterea suzerană). Cauzele sunt şi mai puternic reflectate în Transilvania, unde exploatarea naţionala este deosebită. Însă în Țara Românească și Moldova trebuie să înțelegem faptul că programele revoluționarilor, la fel ca și în cazul lui Tudor Vladimirescu, își propuneau ameliorarea statutului Țărilor Române și nu scoaterea lor de sub suzeranitatea otomană. De asemenea, ei nu respingeau nici efectele pozitive ale protectoratului Rusiei. Revoluția de la noi a fost o reflectare firească a mișcărilor revoluționare de pe tot continentul, ca o reacție la politica conservatoare și la reîntoarcerea absolutismului. 2. Moldova. Pe fondul unor puternice frământări sociale şi agitaţii politice, la data de 27 martie/8 aprilie se întruneşte o Adunare, constituita din câti oameni puteau să încapa în sala hotelului „Petersburg", Iaşi. Are loc formularea primului document programatic al Revoluţiei române: „Petiţia-proclamaţiune",ce cuprindea 35 de articole, dintre care cele mai importante prevedeau: asigurarea libertaţii personale, reorganizarea invătământului, responsabilitatea ministeriala, inamovibilitatea funcţionarilor, înfiinţarea unei bănci naţionale, publicitatea şedinţelor tribunalelor. După alcătuire, petiţia a fost semnată de câteva sute de persoane, între care mitropolitul şi câţiva miniştrii demisionaţi, apoi, în după-amiaza zilei de 29 martie/10 aprilie, a fost supusă aprobării domnului, Mihail Sturza, care a refuzat şi a ordonat oştirii să reprime mişcarea revoluţionară. Au fost arestate peste 300 de persoane, unii boieri au fost exilati la moşiile lor sau la mănăstiri, iar 13 dintre conducători au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia.Deşi această mişcare a fost înăbuşită, ea a constituit prima manifestare a Revoluţiei române de la 1848. În Provincii s-a continuat lupta pentru răsturnarea orânduirii feudale şi a lui M. Sturza, precum şi pentru unirea Ţărilor române într-un singur stat . 3. În Ţara Românească, pe 9 iunie 1848, are loc la Islaz o adunare la care se citeşte "Proclamaţia". Aceasta constituie programul revoluţiei, are 22 de prevederi, dintre care: independenţa administrativă şi legislativă, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor prin despăgubire, emanciparea evreilor şi a ţiganilor, adoptarea unei constituţii, autonomia statului şi abolirea protectoratului rus. La Bucureşti, domnitorul Gheorghe Bibescu este de acord cu revendicările, abdică, iar puterea este preluată de un guvern provizoriu. Din guvern făceau parte personalităţi revoluţionare, precum: N. Bălcescu, C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell. Pentru rezolvarea problemei agrare este înfiinţată Comisia proprietăţii. Guvernul provizoriu adoptă mai multe măsuri, printre care: tricolorul ca steag naţional, desfiinţează rangurile boiereşti, face propagandă revoluţionară în rândul populaţiei. Imperiul Otoman intervine pentru înăbuşirea revoluţiei, mai întâi pe cale diplomatică -- când guvernul este înlocuit cu o locotenenţă domnească, iar apoi pe cale armată, Fuad Efendi ocupând Bucureştiul. Pe 13 septembrie au loc confruntări între armatele turceşti şi un detaşament de pompieri, condus de căpitanul Pavel Zăgănescu. Revoluţia este înfrântă. 4. În Transilvania condițiile erau foarte diferite față de celelalte două provincii istorice. După cum știm, Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic iar Mișcarea revoluționară a românilor de acolo trebuia să țină cont de mult mai puternica partidă revoluționară maghiară care dorea întărirea statutului Ungariei în Imperiu și încorporarea Transilvaniei. Din aceste condiții țelurile celor două mișcări revoluționare s-au dovedit incompatibile, deși amândouă își propuneau să lupte cu absolutismul imperial. Pe 3/5 mai 1848 are loc Marea Adunare Naţională de la Blaj organizată de Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna. Este elaborat programul "Petiţia Naţională".

• published: 15 Jul 2014
• views: 10484