Gabriel Liiceanu, la „24 de Minute”: L-aș întreba pe Ion Iliescu dacă poate dormi.

• Report rights infringement
• published: 25 Oct 2015
• views: 1112

Claudiu Pândaru: Domnule Liiceanu, nu știam când v-am invitat la emisiune că Ion Iliescu va fi pus sub acuzare. Gabriel Liiceanu: Am aflat știrea când veneam și am căzut pe gânduri. Mi-am zis: am apucat să trăiesc treaba asta? Senzația pe care am avut-o, adăugându-se anii, a fost că nu vom trăi niciodată o reparație a acelui lucru teribil, pe care s-a aşezat perioada pe care o trăim sub numele de tranziţie. Mineriada a fost solul politic pe care s-a născut societatea în care trăim azi, ca societate de tranziție. O operațiune ca mineriada nu se putea pune la punct fără tehnicile securității de dinainte de 1989. Nu puteai realiza logistica transportului a zeci de oameni, trenuri, cazarea, coordonarea lor, ducerea către ţinte, n-o puteai face decât cu oameni specializați. (...) Nu cunosc dosarul în detaliile lui, dar, istoric, această poveste ne-a aruncat cu câteva decenii înapoi. Imaginea României care, în acel moment, avea ceva eroic și glorios, a căzut, s-a considerat că un act de barbarie a fost comis. Cum să-ți consolidezi poziția aducând ca trupe de șoc mineri? Asta se numește război civil. Ce i-ați transmite lui Ion Iliescu dacă ați fi față în față? Dacă am sta împreună la o cafea, l-aș întreba fără urmă de patetism dacă se poate dormi după o astfel de chestie. Mi-am pus întrebarea. Cum pot oamenii istorici, oamenii care fac politica și istoria unei țări, să se împace cu lucrurile inasimilabile făcute în mandatele lor? Cum să te împaci cu gândul că ai adus oameni manipulați, cărora le-ai indus un comportament barbar împotriva unor conaționali? Cum ai putut, de la nivelul unui om care trebuia să slujească tot poporul, să ultragiezi o parte a lui? Cum nu i-a fost rușine să pună oameni în toată firea să bată studenți, femei însărcinate, să le mulțumească? Ion Iliescu riscă, dacă dosarul merge pe acest drum, o condamnare. Îi vedeți condamnat pentru aceste fapte? Executând o pedeapsă? Ar trebui să trăim într-un paradis juridic ca să se întâmple asta. Un paradis juridic este acela în care legea e aceeași pentru toți. Dacă un tribunal stabilește că a făcut lucruri penalizabile juridic, atunci ceva trebuie să se întâmple. Legea nu funcționează după criterii de literatură. E cu atât mai grav că a fost președintele țării. Închisoarea ar fi o pedeapsă meritată? Noi am trăit în secolul 20 infracțiune contra umanității și știm că oameni care depășiseră 90 de ani au fost condamnați la decenii. Justiția nu funcționează cu termene de grație. Eu aş avea coșmaruri știind că am chemat minerii țării ca să bată bucureștenii, să devasteze sedii și case, să caute oameni acasă cu liste. Am dormit dintr-o parte în alta în acele zile. M-am simțit vânat, e cumplit să te simți vânat. Felul în care ni s-au tăiat picioarele, ni s-au înmuiat genunchii entuziasmului istoric, a fost teribil. Am început groaznic intrarea în construirea noii lumi. E suficient elementul juridic? În școli, copiii nu învață nimic. N-am acces la lanțul informației în societatea românească. Nu știu cum circulă informația de la șapte ani, când un copil intră în școală și până la sfârșitul facultății, nu știu cine sunt profesorii, educatorii nației. Știu că sunt mediile, televiziunea, ziarele. Nu știu ce se petrece în scoli, de ce ministerul face sau nu eforturi pentru a oferi manuale la zi. Nu sunt aduse la zi după criterii politice, după cum se schimbă echipele ministeriale în acești 25 de ani. (...) Istoria judecă cu întârziere. Unii mor liniștiți. Ion Iliescu ar trebui să fie conștient că ce a făcut îl așază într-un rând extrem de neonorabil al conducătorilor popoarelor. Ion Iliescu, în toamnă, spunea, într-un interviu, că minerii nu au fost aduși de nimeni. E fabulos, pentru că e greu de imaginat că undeva în Valea Jului oamenii erau la curent cu ce se întâmpla în București. Ei au fasonat istoria. Ei au fasonat lucrurile, el a fasonat-o, serviciile, televiziunea, toți au o răspundere uriașă. Oamenii ăia nu s-au mișcat singuri, asta e îngrozitor. Cum să spui că dintr-un capăt al țării oamenii vin indignați? Nestârniți de nimeni? Nici vorbă! Suntem în 2015. Dacă în 90 spuneați că vi s-au tăiat picioarele și avântul, în 2015 poporul român, intelectualul, stă pe genunchii lui? Sau în genunchi? http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/24+Minute/24+de+minute+Gabriel+Liiceanu+este+invitatul+lui+Claudiu+Pandaru