Trădarea grevei profesorilor din Grecia
De Chris Marsden
20 mai 2013
Reuniunea preşedinţilor din cadrul sindicatelor gimnaziale locale din Grecia, OLME, a dat joi lovitura finală, anulând o serie de greve planificate să aiba loc în timpul examenelor naţionale preuniversitare.
Prin aceasta, birocraţia sindicală a dat o lovitură serioasă întregii clase muncitoare elene şi a consolidat forţele guvernamentale şi statale, care vor impune măsuri de austeritate chiar mai brutale. Partenerii OLME în actele de criminalitate includ federaţiile sindicale principale şi partidul de pseudo-stânga din opoziţie, SYRIZA.
Prin lansarea în 17 mai a unei greve, profesorii eleni au votat în mod repetat şi într-o majoritate covârşitoare (cu mai mult de 90 la sută) pentru a se opune unei creşteri cu două ore a normei de lucru săptămânale şi pentru repartizarea lor obligatorie înspre alte licee. Poziţia profesorilor a fost făcută în opoziţie cu intenţia de a distruge sistemul de învăţământ public prin închiderea școlilor și universităților şi renunţarea la 10.000 de locuri de muncă din învăţământ, ca parte a unui plan mai larg pentru a elimina 150.000 de locuri de muncă publice.
Guvernul a răspuns prin emiterea unui ordin de mobilizare civilă pentru mai mult de 88.000 de profesori. Din 2008 încoace, de când a început instituirea măsurilor de austeritate în Grecia, aceste ordine au fost folosite cu o frecvenţă sporită pentru a trece în ilegalitate acţiunile industriale, în ciuda prevederilor din Constituţia elenă, care prevede că munca nu poate fi niciodată constrânsă. Ordinul impune muncitorilor disciplină militară , chipurile pentru a "asigura apărărea naţională în timp de război şi pentru a se confruntă cu situaţii de urgenţă, " aducând cu sine ameninţarea unor concedieri de masă, arestări şi sentinţe cu închisoarea.
Aceasta este a treia oară când un astfel de ordin este folosit anul acesta împotriva muncitorilor. Prima dată a fost impus în ianuarie pentru a sparge o grevă a muncitorilor de la metroul din Atena. Ulterior a fost extins pentru a fi utilizat împotriva a 2.500 de muncitori feroviari și de la tramvai, care s-au solidarizat cu muncitorii de la metrou.
Acţiunea guvernului împotriva profesorilor a provocat rezistenţă determinată. Asociaţiile profesorilor locali au votat pentru sfidarea ordinelor şi pentru grevă. Documentele privind mobilizarea civilă au fost arse la gramadă. Câteva mii de profesori au demonstrat în Atena îmbrăcaţi în haine militare pentru a semnifica întoarcerea la condiţiile asociate cu junta militară din anii 1967-1974.
În mod public, poziţia liderilor de la OLME a fost aceea de a cere sprijinul federaţiilor sindicale principale pentru o grevă. Dar acest lucru a fost doar teatru politic din partea OLME, care nu a intenţionat niciodată să meargă mai departe cu o grevă. Preşedintele său, Nikos Papachristos, un susţinător al partidului Noua Democraţie, a declarat deja că dacă va fi impusă mobilizarea civilă "noi vom reveni în şcoli cu capul sus."
Federaţia Funcţionarilor Publici din Grecia (ADEDY) a făcut un apel proforma pentru o grevă generală de 48 de ore, care să aibă loc joi şi vineri. Această grevă ar fi coincis cu zilele de examene. Apelul a fost respins. ADEDY şi-a declarat opoziţia faţă de întreruperea examenelor , de parcă aceasta ar fi fost problema în condițiile în care guvernul ameninţa cu arestări în masă şi concedieri. În schimb, federaţia a propus o grevă pentru ziua de marţi, iar joi o oprire a activităţii timp de patru ore alături de Sindicatul general al angajaţilor din sectorul privat GSEE.
Greva generală de 24 de ore de marţi nu s-a materializat, doar o mână de şcoli şi spitale fiind închise. O demonstraţie organizată de ADEDY în aceeaşi seară a atras mai puţin de 300 de oameni, iar profesorii l-au acuzat pe liderul ADEDY, Antonis Antonakos, că este un spărgător de grevă.
Conferinţele regionale ale OLME, care au avut loc în aceeaşi seară, au votat în proporţie de 95 la sută pentru grevă. Liderii ADEDY s-au aflat între timp în negocieri cu Noua Democraţie legat de modul cum să contracareze grevele planificate.
Miercuri, după o întâlnire cu principalele partide de conducere, Noua Democraţie şi PASOK, liderul OLME, Papachristos, a anunţat că va face apel pentru anularea grevei în cazul în care guvernul va retrage ordinul de mobilizare civilă.
Chiar şi acest avertisment a fost abandonat. Papachristos a cerut birocraţilor strânşi la o reuniune de 12 ore, care a avut loc joi şi la care au participat preşedinţii OLME şi cei din sindicatele profesorilor din şcolile gimnaziale locale (ELME), să voteze dacă cred că ar avea suficient sprijin social pentru a susţine o grevă. Doar 18 au votat că ar exista condiţiile necesare pentru o grevă, nouă au votat împotrivă şi 57 au acordat vot alb. Greva a fost anulată în mod oficial.
Pe parcursul evenimentelor care au dus până la această trădare, SYRIZA a jucat rolul politic principal, opunându-se oricărei confruntări cu guvernul. Papachristos s-a aflat în negocieri cu liderul SYRIZA Alexis Tsipras, cel care a propus iniţial ca greva să fie abandonată cu condiţia ca ordinul de mobilizare să fie retras.
Tsipras a avertizat elita de guvernământ că dacă recurge la puteri dictatoriale va apare pericolul unei opoziţii de masă în cadrul clasei muncitoare. " Declararea continuă a stărilor de urgenţă nu aduce respectarea legii şi a ordinii, ci, mai degrabă, prăbuşirea lor, " a declarat el şi a oferit serviciile sale şi cele ale aliaților săi din sindicate pentru a preveni acest lucru.
Într-un discurs adresat luni Federaţiei Elene a Întreprinderilor (SEV), el a făcut apel pentru colaborarea dintre angajatorii şi sindicate pentru elaborarea unui nou acord general al forţelor naţionale de muncă, acesta fiind singura bază pentru salvarea Greciei. Preşedintele SEV Dimitris Daskalopoulos a răspuns că " radicalismul celor de la SYRIZa este util şi binevenit, " deoarece Grecia are nevoie de soluţii radicale.
Ceea ce a avut loc săptămâna trecută este un avertisment pentru muncitorii de pretutindeni. Acţiunile denotă imposibilitatea de a efectua o luptă eficientă împotriva reducerilor, închiderilor de fabrici, reducerilor locurilor de muncă şi a creşterii ritmului de muncă sub conducerea unor lideri de sindicat corupţi şi a partidelor de pseudo-stânga din ţările lor.
În Germania, rolul GSEE, ADEDY şi OLME este jucat de DGB şi de sindicatele sale afiliate, în Marea Britanie de TUC, în Spania de UGT şi CC.OO şi în SUA de AFL-CIO. Toate acestea sunt acronime diferite opentru aceeaşi serie neîntreruptă de trădări. În ceea ce privesc grupurile de pseudo-stânga de pretutindeni, SYRIZA este modelul lor principal şi o sursă de inspiraţie politică. Ele privesc succesul său electoral, dar şi pe cel al Die Linke din Germania, drept dovadă că şi ele pot spera să îşi asigure locuri în aparatul de stat, ca slujitori politici ai burgheziei. Succesul a fost câştigat printr-o retorică anti-austeritate în timp ce au fost promovate politici pro-capitaliste.
Sufocarea continuă a clasei muncitoare de către aceste forţe auto-servile ale micii-burghezii aduce cu sine pericole grave.
Clasa conducătoare din întreaga Europă se foloseşte tot mai deschis de forme autoritare de conducere. Un exemplu recent ar fi blocarea impusă de guvernul danez asupra a 70.000 de profesori. Clasa muncitoare este implicată acum într-o luptă politică împotriva statului şi sistemul capitalist pe care acesta îl apără. Prin urmare, pentru a se opune clasei conducătoare este necesară ruperea de sindicate şi aliaţii lor din grupurile de pseudo-stânga şi construirea unei noi conduceri socialiste. Aceasta înseamnă dezvoltarea unei mişcări politice şi sociale de masă care să puna capăt guvernelor capitaliste din Europa şi formarea guvernelor muncitoreşti în cadrul Statelor Socialiste Unite ale Europei.
Follow the WSWS