PRwave Blog

Sinceră să fiu, mă întreb adesea cum de supravieţuieşte foursquare în România, cum de nu pleacă toţi userii pe alte meleaguri, gen Facebook Places, măcar acolo e mai multă interactivitate. Din fericire pentru Foursquare, mulţi oameni sunt ori competitivi şi vor mai multe badge-uri, puncte şi altele asemenea, fie se ataşează repede de un app şi nu vor să mai renunţe.

Mi se pare că în România foursquare e o resursă complet ignorată. Magazine, restaurante, baruri, cafenele, hoteluri, firme de tot felul, toate sunt pe foursquare, oamenii vin, îşi anunţă prezenţa, devin primari, iau badge-uri, dar cam atât. Nu tu oferte speciale, nu tu încurajare să se mai întoarcă, nu tu activitate a brandurilor. Read more…

Înainte de a ma afunda în ideea postului de faţă, trebuie să vă spun mai întâi că sunt foaarte înţelegătoare şi cu mine, şi cu alţi oameni de PR şi nu arăt cu degetul cu uşurinţă! Ştiu cum e când ziarele şi revistele ascund atât de tare informaţiile de contact şi rolurile jurnaliştilor că nu ştii cui şi ce să trimiţi. Ştiu cum e să vrei să ajungi la un departament anume şi să nu poţi, pentru că nu găseşti pe siteul firmei nimic, în afară de o adresă generală de contact! Ştiu cum e să cauţi bezmetic pe LinkedIn, poate-poate ajungi direct la cine trebuie şi nu îţi pui în cap zece oameni până la respectivul om.

Dar dincolo de asta, exista o limită. Organizezi un eveniment, lansezi un produs, ai un comunicat de presă de trimis, toate bune şi frumoase! Dar chiar nu trebuie în niciun caz să îl trimiţi peste tot, la plesneală, că poate se prinde undeva! Ce treabă are un site de informare din domeniul medical cu o manifestare sportivă? De ce ar interesa pe un producători de soluţii IT pentru segmentul business să sponsorizeze un eveniment de modă? De ce ar citi un articol despre cele mai tari imprimante echipa redacţională a unei publicaţii care se ocupă strict de telefoane mobile?  Read more…

Globalizarea are şi ea beneficiile ei. Tu, companie multinaţională cu pretenţii, dai o gramadă de bani să ai megavedete în reclame, iar apoi foloseşti imaginea idolului respectiv în toate ţările în care activezi, căci de, trebuie să faci şi tu economii pe undeva. Localizarea e un concept care ţi-e drag, mai ales când trebuie inclus în discursuri pompoase, dar de fapt ştim cu toţi că dincolo de traducerea reclamei în diverse limbi, nimic nu mai contează! Vedetele de la Hollywood sunt iubite peste tot! La fel diverşii muzicieni al căror timp te costă milioane de dolari sau euro!

Sună bine, ieftin şi lejer! Dar nu e adevărat… Localizarea unei campanii, de ce fel o fi ea, publicitară, de marketing sau de PR, presupune mai mult decât traducerea textului. Da, ne mulţumeam cândva ca măcar să fie corectă traducerea! Iar greşeli de-a dreptul năucitoare au făcut firme suficient de mari încât să le dispară procesele de conştiinţă celor mai mici… Dar am trecut deja de faza asta şi cerem mai mult de la comunicatori! Read more…

Contrar părerilor generale, nu problemele întâmpinate în colaborarea cu o anumită firmă îndepărtează clienţii, făcându-i să păşeaşcă hotărât spre concurenţă! Ceea ce îi îndepărtează de fapt este modul în care sunt tratate problemele de o companie. Dacă nu sunt rezolvate aşa cum trebuie, dacă modul în care i se răspunde clientului lasă de dorit, se obţine efectul descris un pic mai sus – migrarea către alţii mai buni.

În majoritatea cazurilor, lipsa oricăror probleme este o surpriză plăcută, nu neapărat o aşteptare a clientului. Dacă am intrat în contact cu suficiente firme ce oferă produse sau servicii, am şi învăţat că erorile sunt imprevizibile şi apariţia lor nu înseamnă mai mult. Ceea ce ne face să devenim loiali e modul de rezolvare a bubei apărute. S-au mişcat repede? Au explicat clar ce s-a întâmplat şi când şi cum va fi remediat? Şi-au cerut scuze? Am simţit că sunt cu adevărat preocupaţi de rezolvarea problemei? Dacă la aceste întrebări răspunsurile sunt mulţumitoare, clientul e câştigat. De ce? Pentru că probleme apar în toate cazurile dacă relaţia de business durează mai mult de 5 secunde. Important e să ştii că şi dacă apar astfel de incidente, ele vor fi rezolvate aşa cum îţi place ţie. Read more…

De multe ori aeroportul este primul punct de contact dintre un turist, venit fie de plăcere sau pentru afaceri, şi o ţară străină. Aici îşi face prima impresie despre ţară în general, despre oameni şi despre cum merg lucrurile. Din puctul meu de vedere, aeroporturile ar trebui să arate impecabi: curate, bine organizate, cu birou de informaţii care să poată oferi detalii despre transport, hoteluri şi alte astfel de lucruri interesante pentru vizitatori. De asemenea, cred că trebuie îndepărtaţi toţi cei care se reped să ofere taxiuri la suprapreţ, ca să îi tragă pe sfoară pe turişti.

Aeroporturile internaţionale sunt primul loc în care trebuie făcute investiţii dacă vrei să atragi turişti străini şi să le faci o impresie bună. Ce se întâmplă la noi? Să zicem că aeroportul din Otopeni e decent. Dar cel din Băneasa mă exasperează pur şi simplu! După frecvente inchideri de lungă durată, ne întâmpină un aeroport mic şi înghesuit, murdar şi dezorganizat. Nu spun că sunt 5 porţi înghesuite în 30 de metri sau că nu sunt suficiente scaune. E abrambureală, multe scaune sunt rupte, anunţuri luminoase, mă scuzaţi, nu avem! Dacă se modifică poarta de îmbarcare, aflii cu 5 minute înainte de la o voce care vorbeşte stricat engleză…

După ce că e mic aeroportul, administratorii, în inteligenţa lor absolută, s-au gândit că e absolut OK să programeze 4-5 plecări diferite la aceeaşi oră, pentru a se asigura că cele două ore până la decolare le petreci jumătate la coadă la security check şi jumătate într-o sală suprapopulată.

Mesajul transmis vizitatorilor: nepăsare, dezorganizare şi mizerie. Înainte de Facebook, probabil Twitter şi site-uri care abia apar în searchuri şi mai arată şi jalnic, nu ar trebui să ne concentrăm puţin pe ce le comunicăm la prima întâlnire celor care vin să cheltuiască bani în România, adică potenţialii clienţi ai turismului românesc? Voi ce credeţi?